Supercomputer
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Un supercomputer este un computer special complex, compus din mai multe procesoare care accedează aceeaşi memorie centrală şi care funcţionează concomitent şi coordonat, în cooperaţie strânsă, astfel încât supercomputerul poate atinge o mare performanţă totală de calcul. Numărul de procesoare interconectate ale unui supercomputer depăşeşte la anumite modele chiar şi 100.000. Pentru comparaţie, un computer normal, numit de tip "scalar", conţine un singur procesor central.
Pentru a menţine costul unui asemenea supercomputer la un nivel rezonabil, există şi arhitecturi de supercomputere care fac uz de procesoare mai ieftine şi mai lente, dar foarte numeroase, grupate în aşa-numite "cluster"-e.
Printre primele firme care au produs supercomputere pentru piaţă ("comerciale") s-a numărat firma Cray prin anii 1970, numită aşa după fondatorul ei Seymour Cray. Primul său supercomputer vândut şi instalat oficial a fost celebrul Cray-1, care în anul 1976 a atins viteza de calcul de 130 MegaFLOPS (130 milioane de instrucţiuni cu virgulă mobilă pe secundă). Drept comparaţie, un PC normal din zilele noastre poate atinge câţiva GigaFLOPS (cu alte cuvinte, PC-ul de azi este deja de circa 10 ori mai rapid la acest gen de instrucţiuni decât supercomputerul din 1976).
Pe acest domeniu există o listă a celor mai rapide 500 de supercomputere de pe lume ("Top 500"), care se bazează pe testul standardizat numit "Linpack". Ea se actualizează de circa 2 ori pe an. Pe lângă aceste supercomputere comerciale există desigur şi linia supercomputerelor militare (care nu se pot cumpăra pe piaţă).
[modifică] Domenii de uitilizare a supercomputerelor
Supercomputerele se utilizează la numeroase modelări şi simulări, în special pe următorele domenii:
- biologie
- chimie
- geologie
- aerospaţială
- medicină
- meteorologie
- fizică
- matematică, criptografie
- tehnica militară
Dar, nu orice problemă se pretează la rezolvarea pe un supercomputer. De asemenea, dacă se foloseşte de exemplu un supercomputer cu 200 procesoare în loc de 100, asta nu înseamnă deloc o înjumătăţire automată a timpului de rezolvare. Viteza totală de calcul care se poate atinge depinde, pe lângă numărul de procesoare ale supercomputerului, şi de arhitectura sa internă precum şi de problema însăşi, de metoda de programare utilizată, de compiler şi de alţi factori.
[modifică] Cronologia supercomputerelor
Istoric şi prezent:
Perioadă | Supercomputer | Viteză maximă | Locaţie |
---|---|---|---|
1906–1938 | Babbage Analytical Engine, Mill | 0,3 OPS | RW Munro, Woodford Green, Essex, Anglia |
1938–1939 | Zuse Z1 | 1 OPS | Apartamentul părinţilor lui Konrad Zuse, Methfeßelstraße, Berlin, Germania |
1939–1941 | Zuse Z2 | 5 OPS | Apartamentul părinţilor lui Konrad Zuse |
1941–1942 | Zuse Z3 | 20 OPS | German Aerodynamics Research Institute (Deutsche Versuchsanstalt für Luftfahrt) (DVL), Berlin, Germania |
1942 | Atanasoff Berry Computer (ABC) | 30 OPS | Iowa State University, Ames, Iowa, SUA |
1942–1943 | TRE Heath Robinson | 200 OPS | Bletchley Park, Anglia |
1943–1946 | TRE Colossus | 5 kOPS | Bletchley Park, Anglia |
1946–1956 | U. of Pennsylvania ENIAC | 50 kOPS | Aberdeen Proving Ground, Maryland, USA |
1956–1958 | MIT TX-0 | 83 kFLOPS | Massachusetts Inst. of Technology, Lexington, Massachusetts, USA |
1958–1960 | IBM SAGE | 400 kFLOPS | U.S. Air Force, USA |
1960–1961 | UNIVAC LARC | 500 kFLOPS | Lawrence Livermore National Laboratory, California, USA |
1961–1964 | IBM 7030 "Stretch" | 1,2 MFLOPS | Los Alamos National Laboratory, New Mexico, USA |
1964–1969 | CDC 6600 | 3 MFLOPS | Lawrence Livermore National Laboratory, California, USA |
1969–1974 | CDC 7600 | 36 MFLOPS | Lawrence Livermore National Laboratory, California, USA |
1974–1975 | CDC Star-100 | 100 MFLOPS | Lawrence Livermore National Laboratory, California, USA |
1975–1976 | Burroughs ILLIAC IV | 150 MFLOPS | NASA Ames Research Center, California, USA |
1976–1981 | Cray-1 | 250 MFLOPS | Los Alamos National Laboratory, New Mexico, USA (peste 80 vândute la nivel mondial) |
1981–1983 | CDC Cyber 205 | 400 MFLOPS | (numeroase situri în lume) |
1983–1984 | Cray X-MP/4 | 941 MFLOPS | Los Alamos & Lawrence Livermore Nat. Laboratories, Battelle, Boeing |
1984–1985 | M-13 | 2,4 GFLOPS | Scientific Research Institute of Computer Complexes, Moscow, URSS |
1985–1989 | Cray-2/8 | 3,9 GFLOPS | Lawrence Livermore National Laboratory, California, USA |
1989–1993 | ETA10-G/8 | 10,3 GFLOPS | Florida State University, Florida, USA |
1993–1994 | Thinking Machines CM-5 | 37,5 GFLOPS | Los Alamos National Laboratory, California, USA |
1994–1995 | Fujitsu Numerical Wind Tunnel II | 236 GFLOPS | National Aerospace Lab, Japonia |
1995–2000 | Intel ASCI Red | 2,150 TFLOPS | Sandia National Laboratories, New Mexico, USA |
2000–2002 | IBM ASCI White | 9,216 TFLOPS | Lawrence Livermore National Laboratory, California, USA |
2002–2004 | NEC Earth Simulator | 35,860 TFLOPS | Yokohama Institute for Earth Sciences, Japonia |
2004–2005 | IBM Blue Gene/L prototip | 74 TFLOPS | IBM, Rochester, Minnesota, USA |
2005–până azi | IBM Blue Gene/L prototip | 280,6 TFLOPS | IBM, Lawrence Livermore National Laboratory , California, USA |
Sisteme viitoare:
- Blue Gene/P: 1 Petaflops
- ASCI Purple
- ASCI Thor's Hammer