Supercomputer

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

IBM Blue Gene/L.

Un supercomputer este un computer special complex, compus din mai multe procesoare care accedează aceeaşi memorie centrală şi care funcţionează concomitent şi coordonat, în cooperaţie strânsă, astfel încât supercomputerul poate atinge o mare performanţă totală de calcul. Numărul de procesoare interconectate ale unui supercomputer depăşeşte la anumite modele chiar şi 100.000. Pentru comparaţie, un computer normal, numit de tip "scalar", conţine un singur procesor central.

Pentru a menţine costul unui asemenea supercomputer la un nivel rezonabil, există şi arhitecturi de supercomputere care fac uz de procesoare mai ieftine şi mai lente, dar foarte numeroase, grupate în aşa-numite "cluster"-e.

Printre primele firme care au produs supercomputere pentru piaţă ("comerciale") s-a numărat firma Cray prin anii 1970, numită aşa după fondatorul ei Seymour Cray. Primul său supercomputer vândut şi instalat oficial a fost celebrul Cray-1, care în anul 1976 a atins viteza de calcul de 130 MegaFLOPS (130 milioane de instrucţiuni cu virgulă mobilă pe secundă). Drept comparaţie, un PC normal din zilele noastre poate atinge câţiva GigaFLOPS (cu alte cuvinte, PC-ul de azi este deja de circa 10 ori mai rapid la acest gen de instrucţiuni decât supercomputerul din 1976).

Pe acest domeniu există o listă a celor mai rapide 500 de supercomputere de pe lume ("Top 500"), care se bazează pe testul standardizat numit "Linpack". Ea se actualizează de circa 2 ori pe an. Pe lângă aceste supercomputere comerciale există desigur şi linia supercomputerelor militare (care nu se pot cumpăra pe piaţă).

[modifică] Domenii de uitilizare a supercomputerelor

Supercomputerele se utilizează la numeroase modelări şi simulări, în special pe următorele domenii:

biologie
chimie
geologie
aerospaţială
medicină
meteorologie
fizică
matematică, criptografie
tehnica militară

Dar, nu orice problemă se pretează la rezolvarea pe un supercomputer. De asemenea, dacă se foloseşte de exemplu un supercomputer cu 200 procesoare în loc de 100, asta nu înseamnă deloc o înjumătăţire automată a timpului de rezolvare. Viteza totală de calcul care se poate atinge depinde, pe lângă numărul de procesoare ale supercomputerului, şi de arhitectura sa internă precum şi de problema însăşi, de metoda de programare utilizată, de compiler şi de alţi factori.

[modifică] Cronologia supercomputerelor

Istoric şi prezent:

Perioadă	Supercomputer	Viteză maximă	Locaţie
1906–1938	Babbage Analytical Engine, Mill	0,3 OPS	RW Munro, Woodford Green, Essex, Anglia
1938–1939	Zuse Z1	1 OPS	Apartamentul părinţilor lui Konrad Zuse, Methfeßelstraße, Berlin, Germania
1939–1941	Zuse Z2	5 OPS	Apartamentul părinţilor lui Konrad Zuse
1941–1942	Zuse Z3	20 OPS	German Aerodynamics Research Institute (Deutsche Versuchsanstalt für Luftfahrt) (DVL), Berlin, Germania
1942	Atanasoff Berry Computer (ABC)	30 OPS	Iowa State University, Ames, Iowa, SUA
1942–1943	TRE Heath Robinson	200 OPS	Bletchley Park, Anglia
1943–1946	TRE Colossus	5 kOPS	Bletchley Park, Anglia
1946–1956	U. of Pennsylvania ENIAC	50 kOPS	Aberdeen Proving Ground, Maryland, USA
1956–1958	MIT TX-0	83 kFLOPS	Massachusetts Inst. of Technology, Lexington, Massachusetts, USA
1958–1960	IBM SAGE	400 kFLOPS	U.S. Air Force, USA
1960–1961	UNIVAC LARC	500 kFLOPS	Lawrence Livermore National Laboratory, California, USA
1961–1964	IBM 7030 "Stretch"	1,2 MFLOPS	Los Alamos National Laboratory, New Mexico, USA
1964–1969	CDC 6600	3 MFLOPS	Lawrence Livermore National Laboratory, California, USA
1969–1974	CDC 7600	36 MFLOPS	Lawrence Livermore National Laboratory, California, USA
1974–1975	CDC Star-100	100 MFLOPS	Lawrence Livermore National Laboratory, California, USA
1975–1976	Burroughs ILLIAC IV	150 MFLOPS	NASA Ames Research Center, California, USA
1976–1981	Cray-1	250 MFLOPS	Los Alamos National Laboratory, New Mexico, USA (peste 80 vândute la nivel mondial)
1981–1983	CDC Cyber 205	400 MFLOPS	(numeroase situri în lume)
1983–1984	Cray X-MP/4	941 MFLOPS	Los Alamos & Lawrence Livermore Nat. Laboratories, Battelle, Boeing
1984–1985	M-13	2,4 GFLOPS	Scientific Research Institute of Computer Complexes, Moscow, URSS
1985–1989	Cray-2/8	3,9 GFLOPS	Lawrence Livermore National Laboratory, California, USA
1989–1993	ETA10-G/8	10,3 GFLOPS	Florida State University, Florida, USA
1993–1994	Thinking Machines CM-5	37,5 GFLOPS	Los Alamos National Laboratory, California, USA
1994–1995	Fujitsu Numerical Wind Tunnel II	236 GFLOPS	National Aerospace Lab, Japonia
1995–2000	Intel ASCI Red	2,150 TFLOPS	Sandia National Laboratories, New Mexico, USA
2000–2002	IBM ASCI White	9,216 TFLOPS	Lawrence Livermore National Laboratory, California, USA
2002–2004	NEC Earth Simulator	35,860 TFLOPS	Yokohama Institute for Earth Sciences, Japonia
2004–2005	IBM Blue Gene/L prototip	74 TFLOPS	IBM, Rochester, Minnesota, USA
2005–până azi	IBM Blue Gene/L prototip	280,6 TFLOPS	IBM, Lawrence Livermore National Laboratory , California, USA