Uniunea Sovietică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) (Ruseşte Сою́з Сове́тских Социалисти́ческих Респу́блик (СССР), Soiuz Sovieţkih Soţialisticeskih Respublik (SSSR), cunoscută şi ca Uniunea Sovietică (Сове́тский Сою́з, Sovieţki Soiuz), a fost un stat întins pe mare parte din Nordul Eurasiei, şi care a existat din 1922 până în 1991. Formarea sa a fost punctul culminant al Revoluţiei ruse din 1917, cea care l-a îndepărtat pe ţarul Nicolae al II-lea. (Pentru denumirea oficială a Uniunii Sovietice în limbile altor republici, vezi Denumiri oficiale ale URSS)
URSS era constituită din mai multe Republici Sovietice Socialiste (RSS-uri). Numărul acestora a variat de-a lungul timpului; la data dezmembrării, URSS număra 15 republici componente. Rusia era de departe cea mai mare republică, dominând în aproape toate domeniile: suprafaţă, populaţie, economie şi influenţă politică. Teritoriul URSS a suferit de asemenea variaţii mari; în 1990 corespundea Rusiei Imperiale, cele mai importante excepţii fiind Polonia, Finlanda şi Alaska.
Cu excepţia unei scurte perioade chiar după revoluţie, organizarea politică a ţării era definită de singurul partid politic recunoscut, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice.
|
|||||
| Deviza naţională: Пролетарии всех стран, соединяйтесь! (Proletari din toate ţările, uniţi-vă!) | |||||
 |
|||||
| Limba oficială | nici una, de facto limba rusă | ||||
| Capitala | Moscova | ||||
| Suprafaţa - Totală - % apă |
locul 1 înainte de dezmembrare 22.402.200 km2 0,5% |
||||
| Populaţia - Totală - Densitate |
locul 3 înainte de dezmembrare 293.047.571 (iulie 1991) 13,08/km2 (iulie 1991) |
||||
| Fondată - Declarată - Recunoscută |
1922 |
||||
| Dizolvată | 1991 | ||||
| Moneda | Rubla | ||||
| Fus orar | UTC +3 ... +11 | ||||
| Imnuri naţionale | Internaţionala (1922-1944) Imnul Uniunii Sovietice (1944-1991) |
||||
| Domeniu Internet | .su | ||||
Cuprins |
[modifică] Istoria
Articolul principal: Istoria Uniunii Sovietice.
Activitatea revoluţionară în Rusia a început cu Revolta decembriştilor, descoperită în 1825. Deşi iobăgia a fost abolită în 1861, aceasta s-a făcut în condiţii nefavorabile ţăranilor şi a contribuit la încurajarea revoluţionarilor. Duma, Parlamentul Rusiei, a fost fondată în 1906, însă agitaţiile sociale au continuat şi s-au agravat în timpul Primului Război Mondial din cauza înfrângerilor militare şi a lipsei hranei.
Revoluţia din februarie şi revoluţiile din octombrie (vezi şi Revoluţia rusă) au fost urmate de o perioadă de război civil (vezi Războiul civil rus), în urma căreia Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă (RSFSR) şi alte state bolşevice au ajuns să controleze cea mai mare parte a fostului Imperiu rus. Pe 6 iulie 1923, RSFSR, Republica Socialistă Federativă Sovietică Transcaucaziană, alături de republicile sovietice ucraineană şi bielorusă, au semnat un tratat de uniune, astfel formând Uniunea Sovietică.
Prăbuşirea monarhiei ruse a fost urmată de stârpirea clasei boiereşti şi de împărţirea pământului către familiile ţărăneşti. Ţăranii săraci şi cei cu stare medie nu au tras folos de pe urma acestei împărţiri, până când Lenin nu a anunţat Noua politică economică (NPE), care a pus capăt rechiziţionării de alimente de către guvern, practică începută în timpul războiului civil. În anii aplicării NPE, ţăranii îşi comercializau produsele la preţuri libere.
După moartea fondatorului mişcării revoluţionare Lenin (1924), Iosif Vissarionovici Stalin s-a impus ca lider de necontestat, învingându-l pe Lev Troţki, pe care, în cele din urmă, îl va exila din Uniunea Sovietică în 1929 (şi îi va comanda asasinarea în 1940), asumându-şi în acelaşi timp puteri dictatoriale.
Stalin a abandonat Noua politică economică a lui Lenin, instituind planurile cincinale şi colectivizarea agriculturii. Sub conducerea sa, Uniunea Sovietică (fondată în 1922) a devenit o putere industrială majoră. În paralel, opoziţia politică a fost eliminată în anii 1930, prin epurări.
Iniţial, guvernul lui Stalin a semnat un tratat de neagresiune cu Germania nazistă, cu o anexă secretă prin care Europa răsăriteană era împărţită în sfere de influenţă nazistă, respectiv sovietică. Naziştii au încălcat pactul în 1941 prin invazia Uniunii Sovietice, ceea ce a determinat intrarea URSS în al doilea război mondial de partea aliaţilor. După victoria aliată, Armata Roşie controla Europa de est, şi a ajutat la formarea mai multor state marionetă comuniste, stabilind astfel o sferă de influenţă sovietică în estul Europei, analogă sferei de influenţă americane în Europa de vest. Tensiunile între cele două sfere au condus la Războiul Rece, şi ambele părţi au iniţiat programe masive de înarmare cu arme nucleare pentru intimidarea celeilalte părţi.
Al Doilea Război Mondial a adus Uniunea Sovietică în poziţia uneia dintre cele două mari puteri mondiale, poziţie menţinută timp de patru decenii prin putere militară, ajutorarea ţărilor în curs de dezvoltare, şi prin cercetare ştiinţifică, în special în domeniul ştiinţei spaţiale şi al armamentului.
Mihail Gorbaciov, secretar general al Partidului Comunist, a impus politicile de glasnost (transparenţă) şi perestroika (restructurare economică). Întâlnirile la vârf americano-sovietice din 1986 şi 1987, precum şi întâlnirea dintre preşedintele american Ronald Reagan şi Gorbaciov, de la sfârşitul lui 1988, au condus la reducerea armamentului în Europa.
Dezintegrarea regimurilor comuniste aliate din Europa de Est a prefigurat dizolvarea Uniunii Sovietice. Preşedintele Republicii Federative Ruse Boris Elţîn l-a eclipsat treptat pe liderul sovietic Gorbaciov, iar Uniunea Sovietică s-a desfiinţat pe cale paşnică în decembrie 1991. Majoritatea fostelor republici sovietice s-au constituit în Comunitatea Statelor Independente.
[modifică] Politica
Articolul principal: Politica Uniunii Sovietice
Conform ultimei Constituţii sovietice din 1977, Uniunea Sovietică se declara, teoretic, un stat federal format din 15 republici în uniune voluntară, iar guvernarea avea o structură federală (vezi Constituţia Uniunii Sovietice). Guvernul Uniunii Sovietice punea în aplicare deciziile luate de Partidul Comunist (vezi Organizarea Partidului Comunist al URSS).
Structura PCUS era bazată pe centralism democratic, metoda leninistă de luare a deciziilor în interiorul partidului. Conform centralismului democratic, organele inferioare ale partidului pun în aplicare deciziile organelor superioare. Organele inferioare începeau la nivel de oraş şi de district, mergând până la Comitetul Central, organul suprem de partid.
Folosind autoritatea nomenklaturii, Partidul plasa oameni de încredere în posturi guvernamentale de conducere. Organele PCUS monitorizau acţiunile ministerelor, agenţiilor guvernamentale şi organelor legislative. Cea mai înaltă instituţie legislativă era Sovietul Suprem.
Conducătorul Partidului Comunist era Secretarul general. Şeful partidului mai deţinea uneori şi alte posturi, cum ar fi preşedinţia statului sau funcţia de Prim-ministru (vezi Lista conducătorilor Uniunii Sovietice).
Vezi şi: Dreptul sovietic.
[modifică] Relaţiile externe
Articolul principal: Relaţiile externe ale Uniunii Sovietice
[modifică] Republicile
În ultimele decenii, Uniunea Sovietică era compusă din 15 Republici Sovietice Socialiste. După ce au devenit independente, unele au rămas oganizate în Comunitatea Statelor Independente (CSI).
| Republici sovietice | State independente |
|---|---|
[modifică] Economia
Bazată pe un sistem de proprietate de stat, economia sovietică era controlată prin Gosplan (Comisia de Planificare a Statului) şi Gosbank (Banca de Stat). De la dizolvarea Uniunii Sovietice, aproape toate republicile sovietice au renunţat la economia centralizată planificată şi proprietatea de stat.
[modifică] Populaţia
Uniunea Sovietică era una dintre cele mai neomogene ţări din punct de vedere etnic, cu peste 100 etnii diferite. Populaţia totală era estimată la 293 milioane în 1991. Uniunea Sovietică era atât de mare încât, şi după destrămarea ei, Rusia rămâne cea mai mare ţară ca suprafaţă şi foarte variată etnic, având multe minorităţi precum tătari, udmurţi şi altele.
[modifică] Cultura
- Cinematografia sovietică
- Televiziunea sovietică
- Marea Enciclopedie Sovietică
[modifică] Sărbători
| Data | Nume românesc | Nume local | Observaţii |
|---|---|---|---|
| 1 ianuarie | Anul Nou | Новый Год | |
| 23 februarie | Ziua armatei sovietice | День Советской Армии и Военно-Морского Флота | Revoluţia din februarie, 1917, Formarea Armatei Roşii, 1918 |
| 8 martie | Ziua Internaţională a Femeii | Международный Женский День | |
| 1 mai | Ziua Muncii | Первое Мая - День Солидарности Трудящихся | |
| 9 mai | Ziua Victoriei | День Победы | Capitularea Germaniei Naziste, 1945 |
| 7-8 noiembrie | Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie | Седьмое Ноября | Revoluţia din Octombrie 1917; acum numită День Примирения |
