Vasile Aftenie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
| Afiliere religioasă | Episcop român unit cu Roma |
| Funcţia episcopală | |
| Sediul | |
| Titlul | |
| Formulă de adresare | Preasfinţia Voastră (de facto) |
| Perioada | |
| Cariera religioasă | |
| Hirotonire preot | 1 ianuarie 1926 |
| Date personale | |
| Data naÅŸterii | 14 iunie 1899 |
| Locul naşterii | Lodroman, Judeţul Alba |
| Data morţii | 10 mai 1950 |
| Locul morţii | Văcăreşti |
Episcopul Vasile Aftenie s-a născut la 14 iunie 1899, în satul Lodroman, din părinţii Petru şi Agafia.
Şcoala primară a urmat-o în satul natal şi la Blaj, iar cursurile liceale la Blaj. În 1919 s-a înscris la Teologie, fiind trimis mai apoi la Roma, la Colegiul Grec "Sf. Atanasie". În 1925 a obţinut doctoratul în Filosofie şi Teologie, după care a revenit în ţară. La 1 ianuarie 1926 a fost hirotonit preot de către Mitropolitul Vasile Suciu. După o lună a fost numit profesor la Academia de Teologie din Blaj. A fost numit protopop de Bucureşti şi ulterior canonic al Capitulului Arhiepiscopesc din Blaj. La 1 octombrie 1939 a fost numit Rector al Academiei Teologice din Blaj.
În aprilie 1940 a fost numit Episcop titular de Ulpiana, auxiliar al Mitropolitului Alexandru Nicolescu. Consacrarea a avut loc pe 5 iunie 1940 în Catedrala din Blaj. S-a întors la Bucureşti ca Episcop Vicar.
În octombrie 1948, i-a mustrat pe cei "36 delegaţi" sosiţi de la Cluj la Patriarhia din Bucurşti, (pentru a aduce actul de "unire"), pentru că au trădat Biserica Română Unită, în timp ce se aflau la restaurantul "Capşa". Mulţi dintre ei i-au mărturisit că au iscălit sub presiune. După diferite încercări eşuate ale comuniştilor de a-l compromite, a fost arestat la 28 octombrie 1948. A fost dus, împreună cu ceilalţi cinci Episcopi greco-catolici, la Dragoslavele şi apoi la mănăstirea ortodoxă Căldăruşani, transformată în lagăr. A refuzat scaunul de Mitropolit oferit de ortodocşi în schimbul trădării credinţei. În mai 1949 a fost transferat şi izolat la Ministerul de Interne. Acolo a fost supus unor torturi oribile, care reclamau o rezistenţă supraomenească.
Mutilat de bătăi, a fost depus la închisoarea Văcăreşti, unde la 10 mai 1950 a încetat din viaţă. A fost înhumat la cimitirul Bellu catolic, cu serviciul religios celebrat de un preot romano-catolic. Pe crucea de la mormântul său, autorităţile comuniste nu au permis să se scrie decât iniţialele numelui şi anul decesului: «V.A. = 1950». Curând după aceea, mormântul său a devenit loc de pelerinaj. Mii de oameni vin şi se roagă la mormântul lui. Se spune că s-au întâmplat minuni, la rugăciunile pelerinilor, drept răspuns din partea lui Dumnezeu.
[modifică] Bibliografie
- Material preluat de pe Situl oficial al Bisericii Române Unite unde se găsesc şi alte materiale despre acelaşi Episcop.
| Mitropoliţi şi episcopi anticomunişti în România | ||
|---|---|---|
| BRU | Vasile Aftenie | Ioan Bălan | Tit Liviu Chinezu | Ioan Dragomir | Valeriu Traian Frenţiu | Iuliu Hirtea | Iuliu Hossu | Ioan Ploscaru | Alexandru Rusu | Ioan Suciu | Alexandru Todea | | |
| BRC | Szilárd Bogdánffy | Adalbert BoroÅŸ | Alexandru Cisar | Ioan Duma | Anton Durcovici | Imre Erös | Ãron Márton | Augustin Pacha | Johannes Scheffler | Joseph Schubert | |
| BOR | Grigorie Leu | Nicodim Munteanu | Visarion Puiu | |
