Wassily Kandinsky
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Wassili Kandinsky, în rusă Василий Васильевич Кандинский, Vasilîi Vasilievič Kandinskîi (n. 4 decembrie 1866, Moscova – d. 13 decembrie 1944, Neuilly-sur-Seine, Franţa) a fost un pictor de origine rusă.
Cuprins |
[modifică] Biografie
S-a născut pe 4 decembrie 1866, într-o familie de burghezi bogaţi şi moderni din Moscova. În 1871, familia Kandinsky părăseşte Moscova şi se mută la Odessa. De la vârsta de 8 ani, Wassili începe să ia lecţii de pian şi violoncel. Frecventează cursurile liceului clasic şi studiază desenul. În 1882, la vârsta de 26 ani se însoară cu verişoara lui, Anna Semiakina. În anul 1885, se întoarce la Moscova pentru a urma cursurile Facultăţii De Drept şi apoi lucrează ca profesor la facultate. În 1896 ia o decizie irevocabilă: va deveni pictor. Pleacă la München, unde se afla una dintre cele mai renumite Academii de Artă din Europa acelor vremuri.
După ce soseşte în Germania, în decembrie 1896, începe să studieze între 1897-1899 la o şcoală celebră condusă de pictorul Anton Azbe (1855-1905). În 1900, este primit în Academia de Arte Frumoase. Dezamăgit, părăseşte şcoala renunţând definitiv la educaţia academică. În primăvara anului 1901, înfiinţează grupul "Phalanx". Această societate, născută în spiritul opoziţiei faţă de academismul omipotent şi omiprezent în artă, organizează în cursul celor 4 ani de existenţă un număr de 12 expoziţii care luau apărarea curentelor cele mai novatoare. "Phalanx" îşi deschide propria şcoala unde Kandinsky devine profesor de desen şi pictură. În 1902 se îndrăgosteşte de una dintre elevele sale, Gabriele Munter (1877-1962).
[modifică] De la "Neue Kunstlervereinigung" la "Der Blaue Reiter"
Din luna ianuarie 1909, Kandinsky înfiinţează împreună cu prietenii săi Neue Kunstlervereinigung (Noua Societate Artistică). Ei sunt animaţi de acelaşi nonconformism faţă de arta oficială.
Organizează expoziţii care prezintă –pe lângă lucrările membrilor societăţii- operele unora dintre cele mai marcante personalităţi ale lumii artistice: Picasso, Braque, Derain. Aceste manifestări declanşează un scandal de proporţii nu numai în rândul publicului, ci şi în cercul criticilor. Tânărul pictor Franz Marc va fi alături de Kandinsky, unul dintre fondatorii noului grup Der Blaue Reiter (Călăreţul Albastru), care apare la München în anul 1911. În mai 1912, vede lumina tiparului ediţia specială a revistei intitulate Almanach. Der Blaue Reiter, care prezintă lucrările câtorva artişti aparţinând unor direcţii şi discipline dintre cele mai variate.
[modifică] Perioada rusă
După izbucnirea primului război mondial este constrâns să părăsească Munchenul, fiind cetăţean rus, deci persona non grata. Kandinsky se întoarce la Moscova, unde o cunoaşte pe Nina Nikolaievna Andreevska cu care se va căsători în anul 1917. În septembrie, se va naşte primul lui fiu, Vsievolod. Din păcate, copilul va muri la doar trei ani. În 1920, devine profesor la universitatea din Moscova, iar un an mai târziu înfiinţează Academia de Ştiinţă şi Artă. Concepţiile lui Kandinsky vor fi în scurtă vreme din ce în ce mai mult criticate. În decembrie 1921, pleacă cu soţia la Berlin. Nu se va mai întoarce niciodata în Rusia.
[modifică] Ultimii ani
În 1922, la Weimar este numit profesor la Bauhaus. După ce naziştii închid facultatea Bauhaus, în 1933 pleacă la Paris. La sfatul lui Marcel Duchamp se stabileşte împreună cu soţia la periferia de vest a oraşului, la Neuilly-sur-Seine. Duce aici o viaţă liniştită, departe de lume.
În martie 1944, este diagnosticat cu arteroscleroză, dar va continua să lucreze până în iulie. Moare la Neuilly-sur-Seine, pe 13 decembrie 1944 ca urmare a unei hemoragii cerebrale.
[modifică] Principalele lucrări
- Pereche călare (1906-1907)
- Murnau-vedere cu biserica (1908)
- Improvizaţia 19 (1911)
- Compoziţia IV (1911)
- Improvizaţia 26 (1912)
- Compoziţia VI (1913)
- Impresie (1917)
- În cenuşiu (1919)
- Reţeua neagră (1922)
- Compoziţia VIII (1923)
- Pe alb II (1923)
- Pustiul verde (1930)
- Grune Spitze (1932)
- Compoziţia IX (1936)
- Albastrul cerului (1940)
- Echilibrul (1942)
