Ştefan Octavian Iosif

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ştefan Octavian Iosif (11 septembrie 1875, Braşov - 22 iunie 1913, Bucureşti), poet şi traducător român.

Studii liceale la Braşov şi Sibiu, în epocă îşi stabileşte reputaţia prin volumele: Patriarhale (1901), Romanţe din Heine (1901), Poezii (1902), Din zile mari (1905), Credinţe (1905). Din iniţiativa lui Emil Gârleanu, Şt. O. Iosif şi Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din Bucureşti s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei Societăţi a Scriitorilor Români. Şt. O. Iosif şi D. Anghel se cunosc la Paris, în 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totuşi câteva trăsături care îi uneau: amândoi erau poeţi, nutrind o mare sete de instruire şi afirmare literară şi amândoi erau - structural vorbind - nişte visători şi nişte romantici. Deşi psihologic se deosebeau, în plan mai larg se întâlneau şi se "completau" în chip fericit: pe când interiorizatul Şt. O. Iosif se simţea atras de exuberantul Anghel, acesta din urmă afla în persoana delicatului Iosif un fel de "reper" literar şi temperamental, de care avea nevoie. Fiind şi apropiaţi ca vârstă (Iosif avea 26 de ani, iar Anghel 28), cei doi s-au împrietenit. O relaţie benefică şi pentru literele româneşti. Şi-au luat un pseudonim - A. Mirea - sub care au început să publice lucrări originale şi numeroase traduceri din literatura franceză, ajungând în cele din urma să semneze împreuna celebrul Caleidoscop al lui A. Mirea, volum apărut în 1908 şi comentat de critica şi istoria literară, atât la apariţie, cât şi mai târziu. Din păcate au iubit aceeaşi femeie, pe Natalia Negru care se căsătoreşte întâi cu Iosif, dar divorţează pentru a se recăsători cu Anghel. Acesta din urmă, într-o criză de gelozie nejustificată, trage un foc de revolver în soţia sa. Natalia leşină. Anghel, crezând că a ucis-o, şi-a tras un foc de revolver în urma căruia a murit după câteva zile^[1]. Natalia i-a supravieţuit aproape 50 de ani.