Adolf Weil
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Adolf Weil (n. 7 februarie 1848, Heidelberg; d. 23 iulie 1916, Wiesbaden), a fost un medic german, evreu.
[modifică] Viaţa
Weil a studiat la universităţile din Heidelberg, Berlin şi Viena, pe care le-a absolvit în 1871.
În 1872, s-a stabilit la Heidelberg, unde a dat şi examenul de Habilitation, devenind docent, iar din 1876 a devenit profesor de sifilisologie.
A plecat la Berlin, unde a devenit asistent al lui Friedrich Theodor von Frerichs.
În 1886 a fost chemat ca profesor la universitatea din Dorpat, ca profesor de patologie şi terapie specială, de unde a trebuit să plece după numai un an, datorită stării sale de sănătate.
În 1893 s-a mutat la Wiesbaden, unde a practicat medicina până la moarte.
A fost primul care a izolat substanţa denumită Norleucin şi a descris Boala lui Weil, o formă gravă de leptospiroză.
[modifică] Opera
În 1886, în revista medicală "Dorpater Archiv für Klinische Medizin", vol. xxxix., a publicat eseul "Ueber eine Eigenthümliche mit Milztumor, Icterus und Nephritis Einhergehende Acute Infectionskrankheit" (Despre o boală infecţioasă acută caracterizată prin tumoare de splină, icter şi nefrită), descriind o boală ce avea să fie cunoscută în viitor ca Boala lui Weil.
Alte lucrări demne de menţionat:
- "Die Auscultation der Arterien und Venen" (Leipsic, 1875);
- "Handbuch und Atlas der Topographischen Percussion" (ib. 1877, 2d ed. 1880);
- "Zur Lehre vom Pneumothorax" (ib. 1882);
- "Zur Pathologie und Therapie des Typhus Abdominalis mit Besonderer Berücksichtigung der Recidive, Sowie der Renalen und Abortiven Formen" (ib. 1885).
- Ueber die Hereditäre Form des Diabetes Insipidus", articol apărut în (1884)
- "Die Krankheiten der Bronchien" (1884), wesu apărut în "Handbuch der Kinderkrankheiten"