Leptospiroză
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Leptospiroza este o boală infecţioasă acută care se manifestă prin febră, intoxicaţie, cefalee, dureri musculare, mai ales la gambe, afectarea rinichilor, a ficatului, sistemului nervos şi cardiovascular.
A fost descrisă prima dată de Adolf Weil în 1886, motiv pentru care se numeşte şi Boala lui Weil.
Agenţii patogeni sunt leptospirele - microorganisme sub formă de spirală (spirochete Leptospira interrogans). Acestea sunt rezistente la temperaturi joase şi sensibile la temperaturi înalte.
Sursa de infecţie o constituie şobolanii şi alte rozătoare, vitele, porcii. Leptospirele se elimină prin urină, infectând solul, bazinele de apă şi produsele alimentare. Oamenii se îmbolnavesc în timpul scăldatului în iazuri infectate, în timpul lucrărilor agricole pe terenuri umede, etc. Microbul pătrunde în organism prin piele, prin mucoasele nazale sau oculare. Ajunşi în organism, microbii pătrund în sânge unde se îmulţesc şi apoi trec în diverse organe - rinichi, ficat, inimă, etc.
Perioada de incubaţie este de 2-20 zile. Boala începe brusc cu frisoane, febră, cefalee puternică, dureri în articulaţii, insomnie şi slăbiciune generală. Apar tulburări hemoragice sub formă de hemoragii nazale, gastrointestinale. Forma icterică se manifestă prin apariţia icterului, pielea şi mucoasele devin galbene. Icteul apare în a 2 -3 zi de boală, apoi dispare peste 2-3 săptămâni. Forma renală se manifestă prin apariţia anuriei. Dacă în asemenea cazuri bolnavul nu se adresează medicului, survine decesul.
Boala poate evolua în forme uşoare sau grave cu o durată de 3- 4 săptămâni, convalescenţa este de lungă durată şi se manifestă printr-o astenie pronunţată. Uneori poate da complicaţii oculare ca iridociclita, sau cardiace - miocardita (inflamaţia muşchilor inimii). Tratamentul se efectuează numai în conditii spitaliceşti obligatorii. Cu cât spitalizarea e mai precoce, cu atât rezultatele tratamentului sunt mai încurajatoare.
Pentru evitarea îmbolnăvirii, medicii recomandă :
- - evitarea scăldatului;
- - evitarea contactului prelungit cu apa. Pentru cei care muncesc la refacerea caselor, în construcţii, etc. este recomandat să poarte cizme şi mănuşi de cauciuc;
- - păstrarea normelor de igienă –spălatul pe mâini cu săpun, consumul de apă îmbuteliată sau fiartă şi răcită, păstrarea igienei individuale şi a condiţiilor de păstrare a alimentelor;
- - evitarea automedicaţiei în situaţia apariţiei unor simptome de boală diareică sau viroză respiratorie.
[modifică] Vezi şi
 |
Acest articol legat de medicină este un ciot. Poţi ajuta Wikipedia prin completarea lui!. Vezi Proiectul Medicină. |
