Utilizator:Adrian Corvin/Rebeliunea legionară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

	Un contribuitor lucrează în prezent la acestă pagină de utilizator. Din această cauză este posibil să existe deficienţe în formatare sau conţinut. Vă rugăm să nu faceţi modificări în timp ce este afişat acest anunţ. În schimb puteţi face sugestii în pagina de discuţii.
	Puteţi şterge acest anunţ dacă au trecut mai mult de 24 de ore de la ultima modificare.

[modifică] Cadru general al vieţii politice din România

•În 1938 petrolul românesc ajunge ţinta principală a intereselor germane în regiune. Astfel, serviciile secrete anglo-sovietice precum şi cele germane îşi intensifica acţiunile, cresc totodată şi presiunile guvernelor marilor puteri asupra clasei politice din România.

•Sub presiune germană, primele măsuri antisemite au fost luate de guvernul condus de Octavian Goga la 21 ianuarie 1938 prin Decretul nr.169 de revizuire a cetăţeniei, care cerea evreilor să prezinte acte din care să reiasă că nu s-au aşezat în România între 1918 şi 1924. Presiuni interne (în special a camarilei Elenei Lupescu Grunberg) şi internaţionale duc la înlocuirea guvernului Goga în urma disensiunilor apărute în problema evreilor.

•10 februarie 1938, regele Carol II a dizolvat guvernul, a abrogat constituţia şi a instituit dictatura regală.

•24 noiembrie 1938, Carol are o întrevedere cu Adolf Hitler la Berchtensgaden. Hitler îi cere printe altele retragerea Romaniei din Societatea Naţiunilor; denunţarea tuturor tratatelor oficiale şi secrete, precum şi a convenţiilor militare, aducerea Gărzii de Fier la putere.Carol nu acceptă condiţiile lui Hitler, se întoarce decis să distrugă legionarii.

•În noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, Corneliu Zelea Codreanu împreună cu alţi 13 camarazi legionari sînt asasinaţi, din ordinul regelui Carol al II-lea, asasinat organizat de ministrul de interne Armand Călinescu care va fi avansat de către rege din funcţia de ministru de interne în cea de prim-ministru. În septembrie, Călinescu a permis refugiul guvernului polonez în România. Este acuzat de adversarii politici şi legionari ca fiind părtaş, în colaborare cu serviciile secrete britanice, la planul de distrugere a câmpurilor petrolifere din Prahova în cazul unui atac german asupra României.

•Armand Călinescu a fost asasinat în Bucureşti pe 21 septembrie 1939, asasinii fiind legionari conduşi direct de Horia Sima, trimis special din Germania pentru această acţiune. Are loc împuşcarea din ordinul lui Carol al II-lea, ca represalii, a 147 de legionari din 55 de judeţe. Aproape toţi fruntaşii mişcării legionare fuseseră ucişi.

•26 iunie 1940 guvernul de la Moscova a adresat Romaniei un ultimatum prin care cerea să i se cedeze Basarabia şi nordul Bucovinei. Întrunit pe 27 iunie, Consiliul de Coroană a cerut începerea unor tratative cu U.R.S.S. dar în noaptea de 27/28 iunie, sovieticii adresează ultimatumul, "cel târziu la 28 iunie, ora 12“ (s-au acordat 10 ore), România să evacueze Basarabia şi nordul Bucovinei. Guvernul lui Carol se conformează ultimatumului.

•30 august 1940, României i s-a impus Dictatul de la Viena, act prin care a fost desprinsă din trupul ţării o suprafaţă de 43.493 km2 cu o populaţie de 2.667.000 locuitori, din care 50,2% erau români, 37,1% maghiari şi secui, iar restul germani, evrei şi de alte naţionalităţi.

•Începute pe 19 august la ultimatumul german, tratativele dintre România şi Bulgaria s-au încheiat la 7 septembrie prin pierderea Cadrilaterului. România pierduse în total, peste 33,8% din teritoriu şi 33,3% din populaţie (peste 6 800 000 de locuitori).

•În seara zilei de 3 septembrie 1940 a izbucnit confruntarea violentă a activiştilor legionari cu forţele de ordine. Centrele de acţiune au fost Bucureşti, Constanţa, Braşov, Timişoara, Sibiu, Deva şi Alba Iulia. Cad 8 legionari şi sunt răniţi alţi 40. Cinci jandarmi şi poliţişti îşi pierd viaţa. Autorităţile statului au pierdut sitauaţia de sub control.

•Pe 6 septembrie Carol al II-lea abdică. Mihai este proclamat rege.

•La 14 septembrie 1940 România este proclamată Stat Naţional Legionar. Se alcătuieşte noul guvern sub conducerea lui Ion Antonescu, iar Horia Sima este numit vicepreşedinte al consiliului de miniştri.

[modifică] Relaţiile dintre Ion Antonescu şi mişcarea legionară

Antonescu a încercat iniţial să atragă la guvernare cele două partide importante – P.N.Ţ. şi P.N.L. – însă fără succes, deoarece acestea au refuzat să colaboreze cu un regim dictatorial. În consecinţă, Antonescu formează un guvern de specialişti şi legionari.

Ion Antonescu şi Horia Sima s-au situat, chiar şi în momentele cele mai cordiale, pe poziţii antagonice. Amândoi doreau puteri sporite.

Antonescu a căutat să folosească drept bază politică Mişcarea legionară a lui Horia Sima, sub rezerva controlului său asupra organizaţiei. În decretul semnat de regele Mihai I şi prin care se instituia statul naţional-legionar la articolul 3 „Domnul general Ion Antonescu este conducătorul statului naţional-legionar şi şeful regimului legionar". Horia Sima a priceput poziţia de subordonat care i se rezervase, singura soluţie era să organizeze partidul apoi să preia puterea.

În faţa acestui pericol, Ion Antonescu se preocupa de asigurarea bazei sale de putere, Armata.

Horia Sima avea mari probleme de legitimitate şi autoritate în interiorul Mişcării legionare. După transformarea „Gărzii legionare" în Poliţie legionară, el va numi la conducerea acesteia un bulgar pe nume Ion Boian, cu pseudonimul Moisescu, a cărui pregătire nu depăşea o clasă de liceu industrial şi care este autorul asasinatelor de evrei din timpul rebeliunii legionare, asasinate efectuate în colaborare cu oamenii lui Himmler de la Legaţia germană din Bucureşti.

La Berlin, neînţelegerile dintre cei doi îngrijorau. Antonescu era preferat de către Hitler şi Ribbentrop iar legionarii aveau sprijinul lui Goebbels si Himmler.

În septembrie 1940, Antonescu avea două alternative: o nouă lovitură de stat, suprimînd Mişcarea legionară, ceea ce ar fi provocat reacţia Berlinului, ori se înţelegea cu Horia Sima, ceea ce era pe placul Berlinului. Un lucru e sigur: gradul de libertate al lui Ion Antonescu era limitat de Germania.

De altfel, întreaga scenă politică românească părea o copie estică, la scară redusă, a unor modele occidentale. Astfel, Antonescu acţiona similar lui Franco iar mişcarea legionară împrumutase, în special sub conducerea lui Horia Sima, multe din elementele caracteristice celebrelor trupe de asalt (Sturmabteilung) conduse de Ernst Röhm. Aceast val de violenţe, fără precedent pe scena politică românească a fost alimentat din plin de surse externe.

[modifică] Preambul

•23 noiembrie 1940 În timpul vizitei lui Antonescu în Germania, acesta a semnat actul aderării României la Pactul Tripartit (sau Axa: Germania, Italia, Japonia). Hitler i-a invitat în Germania, atât pe Antonescu cât şi pe Horia Sima dar Horia Sima nu s-a prezentat, poate pentru a pregăti mai bine preluarea puterii.

•Noaptea de 26 spre 27 noiembrie, legionarii asasinează, la Jilava, 64 de foşti responsabili politici ai regimului Carol al doilea şi în dimineaţa de 27 noiembrie, pe Virgil Madgearu şi Nicolae Iorga.

•Ion Antonescu, a emis în 28 noiembrie 1940 un decret-lege privind reprimarea infracţiunilor "în contra ordinei publice şi intereselor statului".

•În 5 decembrie 1940, un alt decret, care prevedea pedeapsa cu moartea pentru cei care "instigau la rebeliune".

•20 ianuarie 1941. Maiorul Doring, şeful transporturilor Misiunii Militare germane din România este asasinat în plină strada în Bucureşti, în dreptul Hotelului Ambasador, de către spionul grec Dimitrie Sarantopoulos. La anchetă s-a descoperit că la intrarea în România, pe la Constanţa, a fost însoţit de doi agenţi americani, dar se afla în slujba serviciului secret britanic pentru a-l asasina pe generalul Hansen, şeful Misiunii Militare germane, şi numai dintr-o eroare a fost asasinat un subordonat al acestuia.

pe mîine