Andrei Partoş
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol trebuie pus în formatul standard conform manualului de stil.Eticheta aceasta trebuie ştearsă la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna noiembrie 2006.
Andrei Partoş (n. 31 iulie 1949, Braşov) este un jurnalist român şi un comentator muzical din România. A absolvit Facultatea de Filosofie, secţia Psihologie din cadrul Universităţii Bucureşti. Timp de 10 ani a fost psiholog clinician mai întâi la Policlinica de Copii din cadrul Spitalului Judeţean Constanţa (1975-1977), şi apoi la Spitalul "Poroschia"- Alexandria, judeţul Teleorman (1977-1985). Pasiunea pentru muzică îşi spune, însă, cuvântul şi în 1979, Andrei Partoş începe colaborarea cu Radio Televiziunea Română, primul om care i-a dat sarcini de reporter fiind Lucian Sârbescu.
Cuprins |
[modifică] Viaţa
Pe parcursul celor peste 35 de ani de activitate jurnalistică, Andrei Partoş a realizat interviuri cu mari personalităţi internaţionale precum Rod Stewart, Chris de Burgh, Joe Cocker, Gipsy Kings, Eros Ramazzotti, Joan Baez, Kylie Minogue, Patricia Kaas, Jacques Higelin, Paul Rodgers, Smokie, Peter Maffay, Marcel Avram, Carl Palmer şi alţii. Între 1985-1989 a fost instructor cultural şi DJ la Biroul de Turism pentru Tineret. De-a lungul întregii activităţi în lumea muzicală, a prezentat programe de discotecă (din 1970 la Casa Stundenţilor, Club Universitas, Disco-Ring Costineşti, Rainbow-Neptun, Pârâul Rece-Predeal, Pui de Urs şi Internaţional-Olimp, Paradis, Meteor-Jupiter şi Vox Maris Costineşti) şi peste 500 de spectacole pop-rock, dintre care amintim: Galele Rock "Serbările Mării", "Serbările Zăpezii"; Festivalul "Primăvara Baladelor"; câteva ediţii ale Festivalului de Folk "Om Bun"; Galele Tele 7abc; concertul susţinut de formaţia Nazareth în România; Turneul British Rock for Romania din februarie 1990; Turnee Holograf şi Compact în ţară (peste 50 de concerte); Spring Rock Festival din 2002. De asemenea, a efectuat transmisii în direct pentru mai multe posturi de radio (de exemplu, la Radio Total a relatat de la concertele Pink Floyd şi Chris de Burgh din Germania). În 1992 a prezentat emisiunea TV "Ei şi" (realizator Mihai Godoroja) difuzată pe TVR în 12 episoade. Printre invitaţi s-au numărat: Laura Stoica, Iris, Valeriu Sterian. Din 1993 a fost reprezentantul pentru România al paginilor din EUROPOP BOOK, fiind singurul ziarist român invitat la Festivalul de la Bourges din 1990 (prin amabilitatea lui Jacques Higelin) şi de la Bellefort (Les Eurockéennes, 1992 şi 1993). Andrei Partoş a făcut parte din numeroase jurii folk, rock şi pop, dintre care amintim câteva dintre cele mai recente: în 2002 a fost reprezentantul României pentru jurizarea pieselor din cadrul concursului intrenaţional Eurovision. În decembrie 2003 a fost membru în juriul Festivalului "Om Bun", ediţia a 14a. În 2003 şi 2004 a fost prezent în Juriul-Radio pentru selecţia naţională Eurovision şi în Juriul Festivalului Cântecului de Dragoste. În 2006 a făcut parte din juriul semifinalelor naţionale pentru Eurovision.
[modifică] Activitate profesională
[modifică] Radio
•Între 1979-1984 este colaborator permanent al Radio Televiziunii Române pentru emisiuni ca: "Student Club", "Muzicoteca pentru toţi", "Radio Recording", "Revelionul Tinereţii". Tot în această perioadă a realizat rubrici muzicale pentru RADIO VACANŢA MAMAIA.
•S-a implicat substanţial în lansarea postului local RADIO VACANŢA COSTINEŞTI, al cărui redactor muzical permanent a fost din 1982 până în 1990; în toată această perioadă a realizat programele zilnice ale postului RADIO VACANŢA COSTINEŞTI, în acelaşi timp ocupându-se şi de programul discotecii VOX MARIS COSTINEŞTI. Din 1984 până în 1989 i-a fost interzis accesul în Radio Televiziune dar nu şi la RADIO VACANŢA COSTINEŞTI. În 1996 a revenit la VOX RADIO VACANŢA COSTINEŞTI, unde a mai activat şi în anii 1997, 1998, 1999 şi 2002.
•În 1991, alături de redactorul muzical Lucia Popescu Moraru, a fondat şi a realizat emisiunea "Vineri Noaptea în Direct". Emisiune săptămânală cu durata de 4-6 ore, difuzată pe Radio România Actualităţi.
•Din 1994 apare pe frecvenţele radiourilor particulare. Astfel, timp de un an (1994-1995), Andrei Partoş a realizat emisiunea "Friday I'm in love", cu durata de 4 ore, la Radio Total. Din 1996 până în 1997, a fost realizatorul emisiunii "Sunday oldies" (avându-l în regia de emisie pe Şerban Huidu), la Radio 21.
•Între 1995-1998, a realizat emisiunea săptămânală "Vox Pop Rock", cu durata de 6 ore, la Activ FM.
•Din 1998 până pe 1 iunie 2002, a semnat emisiunea "Vox Pop Rock" (emisiune săptămânală care dura 5 ore); de asemenea, din anul 2000 a realizat şi emisiunea "Weekend Caleidoscop" (6 ore de program), care din 2002 şi-a schimbat numele în "Ficus muzical- ficus duminical". Ambele emisiuni se difuzau pe Romantic FM. În 1999, la Premiile Bucureşti, emisiunea "Vox Pop Rock" a fost declarată cea mai bună emisiune radio, primind Microfonul de Aur.
•Din 2002, Andrei Partoş revine în urma unui concurs de proiecte la Radio România Actualităţi. Astfel, din 1 noiembrie 2002 până în decembrie 2003 este realizatorul şi producătorul emisiunilor "Prima de sâmbâtă" şi "Psihologul muzical".
•În 2003 i se acordă Premiul de Excelenţă pentru întreaga activitate audiovizuală, din partea CNA.
•Din iulie 2003 este realizatorul emisiunii "Psihologul estival" difuzată pe Radio România Actualităţi, cu o prezenţă săptămânală de 270 de minute. După sezonul estival, Andrei Partoş a rămas în nopţile de vineri cu emisiunea "Psihologul muzical" (care a trecut de 200 de ediţii) unde poate fi ascultat şi în prezent. Mai nou, pe lângă telefoane, ascultătorii pot comunica cu realizatorul emisiunii şi prin sms-uri. "Psihologul muzical" este una dintre puţinele emisiuni-radio care pune la dispoziţia ascutătorilor două numere de telefon, unul de sms şi o adresă de e-mail.
[modifică] Presa scrisă
•Între 1983-1989 a fost titularul rubricii TOP din revista "Săptămâna".
•În 1990 a pus bazele revistei muzicale "Metronom", avându-i printre asociaţi pe Mihai Pocorschi şi Gabriel Cotabiţă.
•În 1991 a fondat revista "Pop Rock & Sport" (devenită ulterior "Pop Rock & Show"), editată de Curierul Naţional. În aceiaşi perioadă a semnat o rubrică muzicală cotidiană în "Curierul Naţional", precum şi una săptămânală în revista "Ţara".
•În 1993 a fondat şi a fost directorul revistei muzicale "Vox Pop Rock", care din motive financiare nu a mai apărut din 1999.
•Între 1993-1999 a colaborat la cotidianul "Ziua", revistele "Academia Caţavencu", "Privirea" şi alte publicaţii locale din ţară.
•Din octombrie 2002 până în aprilie 2003 a colaborat la cotidianul "Jurnalul Naţional".
•În 2002, 2003, şi 2004 a conceput şi a realizat revista Festivalului Internaţional al Cântecului pentru Copii şi Adolescenţi "Steaua de Aur" (ediţiile I, II, III).
•În 2004 s-a ocupat de revista Festivalului "Cerbul de Aur" de la Braşov, care cuprindea cronici şi comentarii zilnice.
•Din noiembrie 2004 până în 2005 s-a ocupat de paginile de muzică pop ale revistei "Universul Radio".
[modifică] Articole din presă
Din presa vremii
"Vox Pop Rock" la Activ FM
"Pe 10 octombrie am ajuns la ediţia a 70a. A fost noaptea lui Alexandru Andrieş care şi-a serbat cu noi lansarea şi ziua de naştere (din 13.10). Cum s-a născut noul album, de ce atâtea discuri la un singur om, ce zice un profesor despre demonstraţiile elevilor (zicea că e bine), ce va urma după acest nou titlu şi multe altele au fost pe ordinea de zi. La miezul nopţii musafirul a respectat sfatul medicului şi s-a retras. Proiect K1 a explicat cum s-a ajuns la caseta "Phoenix Dance Explosion", a contribuit la lămuriri şi Nicu Covaci (de la Constanţa). Bogdan Cristinoiu (telefonic) ne-a relatat cum a lucrat cu tinerii, iar ascultătorii şi-au exprimat opiniile despre întregul album. Laurei Stoica i-am urat "La mulţi ani" telefonic. •Pe 17.10, Monica Anghel ne-a povestit cum a fost în Macedonia, de unde a revenit cu un important premiu. Am vorbit despre Mamaia '97, despre alte competiţii externe, despre viaţa de stundentă, despre paşii următori pe care-i pregateşte valoroasa solistă. Legătura directă cu TVR2 (emisiunea "Vânare de vânt a lui Vali Sterian şi Victor Socaciu) a fost inedită. Un bun prilej pentru a spune câteva cuvinte despre John Denver, recent dispărut într-un accident. Dorian Ciubuc ne-a introdus în atmosfera concertului Iris 20 de ani, de la Polivalentă şi tot telefonic am dialogat cu Nuţu Olteanu şi Doru Borobeică, după marele show. Nicu Covaci s-a ţinut de cuvânt şi a venit la întâlnirea cu bucureştenii, oferind multe premii (produse de Genius Records). Nicu a răspuns amabil şi întrebărilor puse de colegii noştri de la Radio Minisat Târgovişte. Tot telefonic i-am urat viaţă lungă lui Ştefan Bănică Jr. Cel mai tare concurs al nopţii a fost "Cum arată Adelina?" (colega noastră cucerind pe mulţi prin voce şi amabilitate). A câştigat Sorin Burcea şi a primit un CD din partea revistei." (Articol scris de Andrei Partoş în VOX POP ROCK, Anul V, nr 11-12/1997)
Agenda Vox Pop Rock
"Acest prim experiment s-a pus în vânzare la toate chioşcurile Rodipet din Bucureşti şi din ţară, la o serie de oficii poştale, la magazinele Metropol şi Muzica din Bucureşti. Agenda conţine 180 de imagini color şi alb-negru, date de naştere ale artiştilor pop-rock din România şi din lume, un talon care este bine să-l expediaţi pe adresa noastră până pe 28 ianuarie, pentru a putea participa la tragerea la sorţi programată pe 1 februarie 1996. Veţi avea şansa să câştigaţi (dacă aveţi noroc) excursii în străinătate, 10 zile la Costineşti, aparatură electronică, colecţii de CD-uri şi casete, T-shirt-uri, 50 de abonamente pe tot anul la VPR 148 de pagini utile pentru orice fan de muzică." (Articol scris de Andrei Partoş în VOX POP ROCK, Anul IV, nr. 1/ianuarie 1996)
Vineri noaptea in direct
"Ediţia din 14/15 ianuarie le-a avut invitate în studio pe Stela Enache (cu o serie de compoziţii noi semnate de Florin Bogardo), pe Loredana Groza (a povestit despre filmul de mare succes la care a lucrat) şi Gizella Serafim (despre jurizarea concursului trupelor din Estul Europei desfăşurat la Paris). Finala urmează să aibă loc pe 19 ianuarie unde vom fi reprezentaţi de Direcţia 5. Laurenţiu Chiriac a fost la datorie cu al său "Hard & Heavy Magazine". Alături de dedicaţii au fost şi albume Billy Ocean şi INXS. Pentru firile nostalgice au fost blues-uri celebre şi un recital Nat King Cole. Regia artistică, asigurată de Mariana Măireanu şi Toni Alexandru. Au răspuns la telefon Valentina Ion, Cristina Santi şi Silvia Şotea. Echipa condusă de Lucia Popescu Moraru va reveni pe 28 ianuarie iar pe 4 februarie vom fi împreună pentru a aniversa cei 3 ani de existenţă a VND." (Articol scris de Andrei Partoş în VOX POP ROCK, Anul II, nr. 2/ianuarie 1994)
Friday I'm in love
"După o ediţie cu o absenţă motivată (concertul Chris de Burgh de unde am transmis în direct pe 30 noiembrie) am reluat ostilităţile pe 9 decembrie. Ne-au vizitat Pompiliu Dârjan şi actorul Costin Mărculescu. Melodiile lui Pompiliu au fost cerute imediat după difuzare pentru a fi reluate. Costin a recitat. Ambii ne-au invitat la Night Club Elvis şi au sponsorizat cu produse de protocol emisiunea, gest repetat şi pe 16 decembrie. •Grupul Krypton, despre care am scris că revine în forţă, a ajuns la noi după 10 ore de studio cu o melodie proaspăt înregistrată. •Dorian Ciubuc, patron la GD Total Service, a lansat concursul Coca Cola Disco Show pentru 3 plus 3 invitaţii la concertul din 19.12. •Corina Dogaru şi soţul ei, Raffaelo De Mitri, s-au simţit ca acasă, au cântat împreună cu ascultătorii, au povestit cum s-au cunoscut, cum şi-au accidentat maşina, cum gătesc, cum trăiesc. Karaoke Toal Special a avut un succes deosebit. •Beatles Live at BBC, Eagles, No Quarter, Jimmy Page & Robert Plant au figurat în programul muzical, iar spre final am difuzat interviul cu Chris de Burgh, încheiat cu salutul acestuia pentru ascultătorii Radio Total." (Articol scris de Andrei Partoş în VOX POP ROCK, Anul II, nr. 35-36/decembrie 1994)
Interviuri semnate de Andrei Partoş
Un sfert de oră cu Chris de Burgh, la Köln
Cel mai frumos cadou de Sf. Andrei, l-am primit din partea domnului Dragoş Anastasiu (Betaco Deutschland), în Germania, mai exact într-o cabină a sălii Sporturilor din Köln. Cum am ajuns noi acolo, ce am văzut în Germania, ce concerte am ratat, veţi afla într-o relatare ulterioară. Înainte de a reda interviul cu simpaticul irlandez, trebuie să ştiţi că a cântat împreună cu o sală arhiplină, aproape 3 ore. A fost un concert cum n-am mai văzut până în acea zi- 30 noiembrie 1994.
Rep.: Cum ţi-ai defini propria muzică?
C.d.B: Mă preocupă să scriu cântece cu melodie, textele să aibă ceva de spus. Sunt povestiri din imaginaţia mea, de regulă de dragoste sau dintre cele amuzante. Dacă vrei o bună descriere a ceea ce fac eu, aş zice că e vorba de rock melodic.
Rep.: Cum se face că atunci când ai pătruns pentru prima dată într-un top, s-a întâmplat în Brazilia şi în alte ţări sud-americane, unde nu se prea înţeleg versurile tale?
C.d.B: Asta s-a întâmplat cu mult timp în urmă. Le-a plăcut mult melodia de pe acel disc intitulat "Flying". Se pare că le-a sunat bine, chiar dacă nu înţelegeau cuvintele. În multe ţări în care nu se vorbeşte engleza, discurile mele s-au vândut bine. E ceva în melodie, în muzică, în voce, care place oamenilor.
Rep.: Fiind născut în Argentina, crezi că ai ceva sânge latin în vine? Nu de alta, dar noi venim dintr-o ţară latină?
C.d.B: Nu, nu cred. Mai curând aş găsi o explicaţie prin faptul că abordez teme universale, muzică universală. Asta îmi place în mod special.
Rep.: Am aflat că există un cântec pe care aici, în Germania, îl incluzi mai rar în repertoriul tău, în timp ce, în România, este foarte îndrăgit. Este vorba despre "Moonlight and vodka". Cum se face că cei de aici nu-l ştiu?
C.d.B: Ba-l ştiu! L-am cântat când am susţinut turneul pentru promovarea LP-ului "Man on the line", din 1984, dar pot să-ţi spun că am avut recent trei concerte la Moscova şi unul la Petersburg, unde oamenii mi-au cerut cu insistenţă aeastă piesă, iar eu nu i-am refuzat.
Spre marea noastră bucurie, Chris ne-a dedicat această piesă în timpul concertului său, precizând că o cântă pentru prietenii săi din România. Trebuie să recunoaştem că fiind doar 4 români în sală, ne-am simţit extrem de mândrii.
Rep.: Am dori să scriem mai mult despre activitatea şi cariera ta, dar enciclopediile nu-ţi acordă prea mult spaţiu. Cum să procedăm să avem mai multe informaţii despre tine din 1973, cand ai început cu Horslips?
C.d.B: Mă bucur că ştii acest moment din cariera mea. Există o carte pe undeva despre mine, care descrie viaţa mea la începuturi, precum şi muzica mea. Iar la anul sper să iasă o altă carte, cu acelaşi subiect, dar poate ceva mai profund abordat. Presupun că şi casa de discuri ar trebui să deţină informaţiile biografice necesare.
Rep.: Te-ai gândit vreodată să-ţi publici textele într-un volum, pentru că sunt, de fapt, adevărate poezii?
C.d.B: Nu, dar mi se pare o idee bună. Poate cineva o va face într-o bună zi.
Rep.: Dacă ar fi să ai o altă viaţă, ce-ai vrea să fii?
C.d.B: Nu prea ştiu. Îmi place radio-ul, jurnalistica... Poate să conduc un hotel sau aşa ceva... Oricum, mi-aş dori să lucrez cu oamenii, pentru că îmi place comunicarea.
Rep.: Dacă tot îţi place jurnalistica, adresează-ţi singur cea mai dificilă întrebare, pe care eu nu o găsesc în acest moment.
C.d.B: Acum, nu pot. Trebuie să mă gândesc. E prea dificil ceea ce-mi ceri. Când ne vom revedea îţi voi satisface şi această cerere.
Rep.: În final, o vorbă pentru cititorii noştri, pentru cei care speră să te vadă în România, având în vedere că turneul tău este organizat de domnul Marcel Avram, care este şi el român.
C.d.B: De mai mulţi ani am auzit că în România, muzica mea este ascultată şi îndrăgită. Este un loc pe care îmi doresc mult să-l vizitez, iar acum, că lucrurile sunt în plină schimbare, cred că e posibil. Dacă lumea îşi doreşte să vin, o voi face.
După interviu, Chris a acceptat cu amabilitate, să fie fotografiat alături de noi doi: Dana Anastasiu, stabilită în Germania, Orlanda Deladi şi Andrei Partoş. Dragoş Anastasiu a fost fotograful nostru. Chris mai avea 10 minute până la începerea show-ului. (Interviu semnat de Andrei Partoş şi apărut în VOX POP ROCK, Anul II, nr. 35-36/decembrie 1994)
Joan Baez şi-a început concertul pe 13 iunie
Prin intermediul lui Paul Nancă (FUNDAŢIA CULTURALĂ PHOENIX)vineri 13 iunie (încă o semnificaţie pe care o capătă această zi), la Radio 2M+, de la ora 20.10, am obţinut un interviu telefonic cu MAREA ARTISTĂ. Nu vă pot spune ce emoţii am avut şi cât m-am bucurat că am fost un privilegiat. Voi reda mai jos secvenţe din dialogul absolut neconvenţional pe care-l consider (afectiv vorbind) cel mai important pentru mine, alături de interviul cu Joe Cocker.
Rep.: Sunteţi în direct, tot Bucureştiul vă ascultă.
J.B.: Mă flataţi.
Rep.: Unde vă aflaţi acum?
J.B: În munţii Italiei. Aici mă odihnesc înaintea începerii turneului. Mă ocup de găini, mă plimb, răcesc după ce fac baie în lacul rece de aici. E un loc absolut minunat.
Rep.: Cum aţi defini muzica folk?
J.B.: Cred că există azi un folk contemporan scris de tineri din SUA, Anglia sau Irlanda şi Scoţia. E bine că folk-ul va ajunge prin ei în secolul următor.
Rep.: Am auzit că aţi colaborat cu U2. Ce v-a determinat?
J.B.: M-a atras mai mult sufletul lui Bono. Nu tocmai muzica U2, pe care eu n-aş aborda-o.
Rep.: Aţi preluat o melodie din repertoriul lui George Michael.
J.B.: A fost o tentativă rezonabilă. Nu eram pe terenul meu.
Rep.: Pregătiţi un album nou, şi se spune că veţi colabora cu o serie de compozitori tineri.
J.B.: Sunt persoane care mi-au devenit prieteni. O tânără irlandeză de 24 de ani mi-a scris două piese.
Rep.: S-a scris că aţi fi avut o pauză de 15 ani privind apariţiile în concerte.
J.B.: Din păcate asta nu-i adevărat. Problema a fost că n-am avut impresar.Eu am continuat să cânt. În această epocă a computerelor trebuie să fii bine impresariat. Acum 8 ani am găsit un manager care m-a înţeles pe mine şi lumea muzicii în general, aşa că am beneficiat din plin de serviciile lui.
Rep.: Nu suportaţi computerele?
J.B.:Dimpotrivă. Îmi scriu şi poeziile pe computer.
Rep.: Puteţi să faceţi o comparaţie între cele două Festivaluri Newport la care aţi participat, cel din 1985 cu cel din 1990?
J.B.: În ambele ocazii a plouat! Desigur că a fost o revoluţie în muzică în acest interval şi o serie de revoluţii în lume. Schimbările se simt.
Rep.: În 1991 aţi cântat "We shall overcome" la Radio Europa Liberă.
J.B.: Am cântat această melodie de câte ori am considerat că se potriveşte situaţiei. Atât pentru cauze de stânga cât şi pentru cauze de dreapta.
Rep.: Ce v-a făcut să acceptaţi invitaţia de a veni în România, şi de ce aşa târziu?
J.B.: Sunt multe locuri în care n-am ajuns niciodată. Sunt extrem de bucuroasă că vin în România. E un loc care are de-a face cu inima, aşa că sunt fericită că voi putea fi acolo.
Rep.: Cum l-aţi întâlnit pe Bob Dylan?
J.B.: L-am cunoscut într-un mic club din Greenwich Village din New York şi cânta "Blowin' in the wind", pe care tocmai o terminase de scris. El nu dăduse mari concerte. Aşa că l-am invitat la spectacolele mele. A cântat 2-3 piese, şi astfel a devenit cunoscut pentru marele public.
Rep.: Se ştie că sunteţi "o legendară cântăreaţă protestatară". Care este subiectul protestelor azi?
J.B.: Vreau să fie clar faptul că am făcut muzică pentru a însemna ceva din punct de vedere muzical. N-am căutat cu orice preţ să fiu asociată cu diferite cauze majore. Principiile mele au rămas cele din trecut. Devotamentul pentru non-violenţă este neschimbat. Am aceleaşi vederi despre politică şi mod de viaţă. Şi apoi n-am mai scris muzică de 8-9 ani...
Rep.: Şi totuşi în 1993...
J.B.: Da, am sărit într-un avion şi am zburat la Sarajevo, pentru că oamenii de acolo m-au invitat. Nu i-am putut refuza.
Rep.: La Bucureşti veţi cânta piese de pe albumul "Ring them bells" sau şi câteva noutăţi?
J.B.: Voi apela la toate. Ştiu ce simt oamenii, şi apoi vreau să rămân în proprii ochi un muzician adevărat. Voi căuta să aduc la zi muzica mea, fără să înşel aşteptările publicului.
În final, am rugat-o să ne cânte şi nouă ceva, şi a făcut-o fără nici o ezitare, abordând un pasaj din melodia "Gracias a la vida". Îi mulţumim şi pe această cale acestei adevărate DOAMNE pentru cele 20 de minute acordate. Este fără îndoială "A QUEEN OF FOLK". THANK YOU LADY! (Interviu semnat de Andrei Partoş şi apărut în VOX POP ROCK, nr. 5-6/1997)
Un bun antrenament pentru Rockmania
După Londra iată-ne la drum, cu echipa Tele 7abc şi o reprezentantă a TVR (în calitate de invitată) spre München, unde erau programate cele două zile ale festivalului Rock Over Germany, prezentat de Mama Concerts & Rau. Şi de această dată, sponsor principal a fost Coca Cola. •Echipa de filmare şi fotograful Victor Bortaş s-au deplasat cu maşina. •Dacă data trecută am avut parte de Airbusul Taromului, acum am zburat cu Lufthansa. Nu televizoare, nu muzică, service la 80 de minute după decolare. •La München, cazare într-un hotel din reţeaua Pannonia (Königin Elisabeth). Cochet, curat şi liniştit până la venirea noastră, a celor 22 de instrumentişti din Oradea şi a numeroşi tehnici implicaţi în festival. •Vizită la sediul Mama Concerts, unde-l găsim pe Marcel Avram în plină activitate. Un adevărat muzeu al showbizului, cu discuri de aur şi platină peste tot, cu fotografii care ar stârni invidia oricui, cu un personal de numai 38 de oameni calificaţi (promoţie, presă, relaţii cu publicul, organizare, artişti consacraţi, debutanţi s.a.m.d.). •Pe 1 iulie am ajuns pe celebrul stadion Olimpic, unde nu se pătrunde fără ecusoane, acreditări sau fără Marcel Avram. •Am prins o parte din recitalul Sheryl Crow (14.30), când afară erau 35-38 de grade la soare (umbră n-aveai de unde să iei). Până la ea cântaseră Doc Lawrence, Six Was Nine şi bătrânii America. Mult premiata solistă americană a suportat cu stoicism soarele torid. Publicul se agita de colo-colo. Erau cam 25.000 de oameni care până în final aveau să devină 43.000 de plătitori (susţine presa locală). •În zona specială a presei, lumea se răcorea contra cost cu ce apuca, iar după cele 30 de minute necesare reamplasărilor de scule, a început recitalul de 55 de minute al americanilor The Black Crowes. Era 15.35. Exact cum scria în program. Sunet foarte bun, repertoriu vechi şi nou, bine închegat. Mai bine decât în 1994 la Bellefort (Franţa). Grupul s-a maturizat, nu abdică de la blues-rock-ul pe care l-a propus de la lansare. Publicul se animă, cu excepţia celor care au venit pentru a se bronza, a bea o bere şi a fuma mai ştiu eu ce. Echipa Tele 7abc coboară în arenă şi filmează. •Cu Marcel Avram facem o primă descindere, în cabina lui Eros Ramazzotti. Ne primeşte cu simpatie, se bucură de VPR-ul primit (cel cu imaginea lui) şi promite un interviu după recital. Îl asigură pe Macel Avram că nu se droghează şi că îi plac în continuare fetele. Ne-a spus că a stat 2 zile în Sicilia pentru a veni în turneu bronzat şi chel cum se cuvine. •La 17.00 Eros este primit cu urale de publicul majoritar feminin (cum altfel?). Chiar şi cei care mişunau în afara stadionului, căutând un loc răcoros, au alergat spre zona fierbinte. Priza e totală, sunetul fără cusur şi omul cântă cum greu mi-aş fi imaginat. Deşi domniţele nu-i înţeleg versurile, se leagănă, oftează, aplaudă, bisează. După 70 de minute, "Cose della vita" încheie recitalul, Eros îşi pune halatul primit de la Juventus, se urcă în maşină şi o întinde spre cabine. •În sala de conferinţe, ziariştii de la ARD, televiziunea locală şi o echipă italiană îl primesc cu aplauze. Fetele mai îndrăzneţe se aleg şi cu o pupătură. • Interviul nostru e scurt şi la obiect. Eros devine serios, primeşte cu mare plăcere tricoul Rockmania. Apoi glumeşte cu colegele din Germania, cu care comunică ceva mai greu. •La 18.45 vremea se mai răcoreşte, zona de jos a stadionului se umple şi Joe Cocker îşi începe recitalul. N-a lipsit nici un hit. 90 de minute dense, o transmisie sinceră de la un om care crede total în legătura sa cu muzica, cu publicul. •La "You are so beautiful", "Summer in the city", "Unchain my heart" şi "With a little help from my friends" lumea e în picioare şi cântă. Care cum poate. •În drum spre cabina lui Cocker îi întâlnim pe instrumentiştii lui Rod Stewart. Ne împrietenim cu copilul (de un an) al blondului clăpar Chuck Kentis. Doamnei Kentis i-am promis că feciorul va apărea în VPR şi imediat ne-a dat adresa pentru a-i trimite un exemplar în SUA. •Cei de la The Black Crowes au pătruns în cabina lui Joe, pentru a-l saluta cu mult respect. Gestul lor m-a surprins plăcut. După ce au ieşit am intrat noi, împreună cu Marcel Avram şi impresarul Ray. Primirea a fost mai mult decât caldă. Ca şi cum ne-am fi cunoscut de o viaţă. L-am întrebat cum percepe diferenţa dintre cele 2 festivaluri Woodstock şi ne-a explicat că cel de-al doilea a fost comercial, dar că el s-a simţit bine la ambele. Când lumea îl ascultă, îi ştie cântecele, el se simte bine. Chiar ne-a întrebat dacă la noi textele lui sunt cunoscute şi l-am minţit puţind spunându-i că da. •Trebuie să recunosc că aş fi stat de vorbă cu Joe ore întregi, dar mi s-a făcut semn că vizita s-a încheiat şi după strângerile de mână de rigoare, l-am lăsat să se refacă. Nu ştiu sigur dacă cu apă minerală sau altceva. •La nouă a început ploaia, a început şi Hot legs-Rod Stewart să cânte. Exact ca la Londra. Omul aduce ploaia după el. •La primele piese l-a văzut iritat din cauza unor defecţiuni tehnice care s-au remediat. Aluneca pe scenă, dar de alergat nu s-a lăsat. Publicul a reacţionat energic la "Do Ya Think I'm sexy", "Baby Jane", "Have I told you lately", "Rhytm of my heart" şi "Sailing" (în final). De astă dată am văzut show-ul integral, cu o oarecare detaşare. Poate şi din cauza unui public nu atât de cald ca cel britanic. Reacţia lui Rod este dependentă şi de cea a spectatorilor. Lumea a cerut mai mult, dar, după cele 105 minute, Rod era deja la hotel, unde îl aştepta pe prietenul său Marcel Avram, la un pahar de şampanie. •Am pornit şi noi spre un loc de relaxare, constatând că nemţii sunt cuminţi şi satisfăcuţi de spectacolele zilei. •Am ajuns la un restaurant american, unde dintr-o porţie se puteau sătura 3 persoane (din Europa de Est). •Ziua a doua o rezum, pentru că spaţiul este limitat. Status Quo a fost încântător. Nici nu-mi imaginam că o trupă de bătrâni poate electriza 40.000 de persoane. •Page & Plant au însemnat pentru subsemnatul momentul suprem al acestei deplasări. E adevărat că n-au cântat decât puţin Led Zep, dar prospeţimea celor doi era contagioasă. Puţini spectatori păreau să cunoască muzica de pe "No Quarter", dar simţeam că privesc şi ascultă cu veneraţie. Nu era nimic de cântat în cor, nici de ţopăit. Marea istorie a rockului era la câţiva paşi de noi. Rar am simţit o astfel de emoţie. Pentru voi, cei mai tineri, s-ar putea să pară patetic ceea ce scriu aici, dar ăsta-i adevărul. Recitalul n-a avut un succes deosebit, pentru că materialul prezentat nu conţinea destule hituri (spuneau unii). Ce contează?! •Finalul episodului Rock Over Germany i-a aprţinut lui Elton John. Ca orice britanic care se respctă, a adus şi el ploaia. 120 de minute cu cântece din mai toate perioadele discografice ("Take me to tje pilot", "The One", "Simple life"). Sunetul a fost oarecum ciudat, dar demonstraţiile de virtuozitate ale lui Elton John la pian şi ale colegilor săi (în special percuţia) au electrizat lumea plouată. •După 2 zile atât de pline, în care am reuşit să stau de vorbă şi cu Peter Maffay, braşoveanul plecat din 1967, care acum este unul dintre cei mai puternici oameni ai showbizului german, impresiile se cam amestecă. Rişti să devii prea subiectiv. Mă opresc aici cu convingerea că dacă voi avea ocazia, voi repeta experienţa. •Aş fi fericit ca după Rockmania, să aveţi şi voi aceiaşi stare de plin, de bucurie, de oboseală, de bogăţie. Trebuie să încercaţi! (Articol scris de Andrei Partoş în VOX POP ROCK, Anul III, nr 14/iunie 1995)
Apariţii în presă
Partoş, un om care ştie bine notele false
Zici Andrei Partoş, zici muzică. A trecut de la DJ la cronicar de ziar, de la televiziune la radio. Azi este pe Radio România cu "Nopţile" lui.
Rep.: Ce nevoie avem de radio?
Andrei Partoş: Artiştii recunosc, de regulă, că fără radio nu se poate vorbi despre promovare adevărată. Totuşi, mulţi preferă să meargă pentru 5 minute la orice tv, decât să stea 2-3 ore la radio! Imaginea este mai importantă decât substanţa, conţinutul. De aici problema calităţii şi a valorii apariţiei şi promovării.
Rep.: Până la urmă, cum se promovează muzica la noi?
A.P.: Televiziunile au 2 mari probleme. Una este că depind de producătorii de muzică. Casele de discuri promovează punctual. Când au apariţie de disc, îţi trimit artistul, îţi dau videoclipul, vine artistul la TVR, vine la Prima, vine la Antena 1, vine la PRO TV. Nu se promovează un gen, ci un artist. Adică, ce cred producătorii că se vinde. Trei zile la rând, dimineaţă, la prânz şi seara vezi un artist, spune un cancan, se bagă o melodie.
Rep.: Manelele?
A.P.: Da, unele televiziuni au mers pe manele mult timp. După cum se vede acum, maneaua se întoarce la locul ei, în cartiere. Valorile se cern. Au fost hip-hopiştii, au fost dance-iştii, au fost maneliştii, cu toţii au venit şi au plecat. Din lipsă de număr al artiştilor de gen. Fiecare fenomen, la noi, a descoperit un număr limitat de cântăreţi. Televiziunile au difuzat până la epuizare aceleaşi feţe. Acest lucru a obosit. Acum, TVR difuzează seria 50 şi mulţi sunt uimiţi când văd ce lucruri se făceau.! Cine ne opreşte? Eu cred că există muzică şi acum. Bun nu pot spune că au trecut pe lângă noi capodopere şi nu le-am sesizat, dar există piese bune care nu apar la televizor. Folkul nu apare la televizor. Cargo, nici atât! Avem oameni care cântă blues. Îi vezi pe ecran? Nu! Atunci senzaţia este că nu avem.
Rep.: A cui e vina?
A.P.: E un mecanism de promovare aberant. Se uită şefii pe ratinguri. Aici am avut un manelist? Bun, mâine tot un manelist ne trebuie! Cu hip-hopul cât s-a discutat! Or, el având versuri licenţioase a fost exilat. Hip-hopul nu a avut dibăcia din alte ţări, de a face texte dure, fără înjurături, şi atunci televiziunile le-au scos din peisaj. Manelele au dispărut natural din televiziuni. Şi-au atins limitele, maneliştii sunt aceiaşi. Mai trist este că aceste fenomene nu sunt înlocuite cu unele de valoare.
Rep.: Play-backul?
A.P.: Păi, relevanţa acestuia e-n spectacole, nu la televiziune. În mod normal se face play-back la televizor în legătură directă cu mijloacele tehnice. Unii au sonorizare bună, îl fac pe ăla care cântă se se audă pe sine şi ne fac pe noi să-l simţim cum trebuie, e bine, dar de cele mai multe ori nu se întâmplă asta! Bun, unii ştiu să facă play-back foarte bine, alţii nu! Unii mi-au spus că le este greu... domle, până mă învăţ să mişc gura în contact direct cu propria mea voce, fără să cânt.
Rep.: Nu te izbeşte nimic din viaţa nouă a muzicii.
A.P.: De acord. La capitolul creativitate, din '95 încoace s-a produs un blocaj. Nu românesc, doar. E lumea plină de coveruri, remixuri. Se pare că suntem într-un moment de hiatus de creativitate generală. (Interviu semnat de Eugen Istodor şi apărut în ziarul "Cotidianul", nr. 242/joi, 12.10.2006)
[modifică] Link-uri
[modifică] Surse
Daniela Caraman Fotea, Claudiu Nicolau, "Rock, Pop Folk... remix", editura Humanitas Educaţional 2003, Bucureşti •Colecţiile revistelor "Vox Pop Rock", "Săptămâna", "Universul Radio". •Ziarul "Cotidianul" •Arhiva foto personală •Arhiva foto a Revistei "VIP"
