Antipapa Anacletus al II-lea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anaclet al II-lea, (n. ? – d.1138), antipapă.
[modifică] Viaţa şi aventura
Piero Corleoni, născut din familie de evrei stabiliţi la Roma şi convertită la creştinism: era fiul unui înalt dregător al oraşului.
Călugăr la Cluny, a fost mai apoi cardinal şi legat papal în Franţa şi Anglia. După moartea lui Honoriu al II-lea a fost contrapus lui Grigore Papareschi, ales papă cu numele de Inocenţie al II-lea, care a şi fost nevoit să fugă în Franţa unde s-a bucurat de sprijinul sf. Bernard de Clervaux. Astfel ajutat, a câştigat de partea sa pe romani, pe Rouger al II-lea al Siciliei, pe Guglielm, ducele de Aquitania şi populaţia de la Milano. Şi-l-a făcut însă duşman pe Lothar, regele Germaniei. Au urmat opt ani de schismă şi de lupte armate, după care Inocenţiu al II-lea a fost recunoscut papă legitim şi de Germania, Anglia, Franţa, Castilia, Genova şi Pisa.
După ce au fost abandonate armele, problema a fost încredinţată unei comisii juridice, care să verifice validitatea alegerii fiecăruia dintre cei doi papi. Rezultatul a fost în favoarea lui Inocenţiu al II-lea.
Anaclet al II-lea a continuat să aibă susţinători, chiar şi după moartea sa (+1138), ceea ce a dus la încercarea de a alege un alt antipapă (în persoana lui Victor al IV-lea), dar neînţelegerea a fost repede rezolvată (prin aportul sf. Bernard) iar Inocenţiu al II-lea a fost definitiv recunoscut papă legitim şi valabil.
[modifică] Bibliografie
- Baptista de Caullerijis, S.D., Romanorum Pontificum Cathalogorum dal I al XVI secolo, Le Icone dei Papi (224 incisioni), Sicilia, cca. 1600. (de la Sf. Petru la Paul al III-lea).
- Panvinio Onofrio&Cicarelli Antonio, Historia delle vite dei Sommi Pontefici, 1613, Venetia appresso „I Givunti” (de la sf. Petru până la Paul al V-lea, primii 8 ani de pontificat).
- Sandini Antonii, Vitae Pontificum Romanorum, ediţia a 4-a, 1763, editor Manfrè (de la sf. Petru la pontificatul lui Clement al VIII-lea).
- Enciclopedia Cattolica, Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze.
- Enciclopedia dei Papi, Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; (3 volume).
- Vite dei Papi, Progetto editoriale Piemme-Electa; 2006, Mondadori-Electa S.p.A., Milano; (2 volume, proiectul: „I Grandi Libri della Religione nr. 8 şi 9: pentru ISBN: --60008 şi –60009; cod EAN 9770038156215).
- Rendina Claudio, I Papi - storia e segreti, 2005, Newton&Compton editori, Roma, ISBN 88-8289-070-8.
- Fabbretti Nazareno, I Vescovi di Roma, Ed. Paoline, Milano, ediţia a 2-a 1987, ISBN 88-215-1211-8.
- I Papi, Venti secoli di storia, Pontificia Amministrazione della Patriarcale Basilica di San Paolo, Libreria Editrice Vaticana, ediţia a 2-a, 2002, ISBN 88-209-7316-2.
- Piazzoni Ambrogio M., Storia delle elezioni Pontificie, ediţia a 3-a 2005, Piemme, Casale Monferrato, ISBN 88-384-1060-7.
