Arheologie africană
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Arheologia africană este o sub-disciplină a arheologiei care studiază continentului african. Continentul Africa are cea mai lungă evoluţie umană în comparaţie cu alte regiuni de pe glob şi o mare varietate de subiecte de studiu pentru arheologi. În general în evoluţia arheologiei, cercetătorii s-au ocupat aici de Egiptologie şi mai puţin de restul continentului.
Cuprins |
[modifică] Apariţia omului
Cele mai timpuri situri arheologice africane sunt situate în Marele Rift African în estul Africii, unul din cele mai celebre astfel de situri este Olduvai Gorge în Tanzania de astăzi. Aici au fost descoperite fosile ale primilor It hominizidatate în urmă cu aproximativ 4 milioane de ani. Primele unelte produse aici sunt datate în urmă cu aproximativ 2 milioane de ani produse de Homo habilis. Un milion de ani mai târziu apar uinelte mai complexe produse de Homo erectus.
Studiul arheologiei în regiune a fost început de o serie de pionieri ai cercetării ca Louis Leakey şi familia sa şi a fost axat pe cele mai timpuri tipuri de unelte şi în general de aparitia şi evoluţia primilor hominizi.
La începutul Paleoliticului mijlociu, aproximativ 120000 î.Hr., se remarcă în Africa comunităţi de vânători şi culegători ce exploatează animalele de talie mare. Deosebit de interesantă este studierea zonei deşertului Sahara unde în această perioadă exista o regiune de savană locuită preferată regiunilor de junglă din sud. De asemenea eru populate şi regiunile de coastă.
Homo sapiens a apărut pentru prima dată pe continentul african în urmă cu aproximativ 100000 de ani, în această perioadă fiind ocupate şi regiunile sudice din Bazinul Congo. Tot aici apar în registrul arheologic african primele semne ale apariţiei artei prin utilizarea ocrului pentru decorarea trupului şi apariţia riturilor şi ritualurilor funerare.
[modifică] Epoca târzie a pietrei în Africa
Aproximativ 10000 î.Hr. societăţile africane au dezvoltat tehnologia microlitelor iar comunităţile de vânători şi culegători au evoluat treptat devenind comunităţi sedentare şi agrare. Primele dovezi ale producţiei de ceramică, ale domesticirii plantelor şi animalelor datează în jurul perioadei 7000 - 6000 î.Hr în zona de nord a continentului. Dovezi remarcabile ale practicării acestui mod de viaţă sunt picturile rupestre din nordul Africii (Saharan rock art). Ulterior datorită încălzirii climei şi măriri deşertului Sahara, primii agricultori de aici s-au răspândit de-a lungul cursurilor mari de apă ca Niger şi Nil.
[modifică] Epoca Metalelor în Africa
Comunitaţile africane au preluat din Orientul Apropiat cerealele, animalele domestice şi prelucrarea metalelor. Aceasdta din urmă a fost preluată pe filiera Egiptului Antic. Până în jurul anului 500 d.Hr. a fost utilizată şi piatra ca material pentru producerea uneltelor, în jurul acestei date metalurgia cuprului şi bronzului s-a generalizat pe întregul continent atingând cel mai sudic punc în jurul anului 200 d.Hr. Metalurgia fierului a fost adoptată mai ales în cadrul triburilor Bantu, populaţie care ca urmare a acestei evoluţii tehnologice se raspândeşte în tot sudul Africii.
[modifică] Africa istorică
Comerţul cu Orientul Apropiat şi Europa au creat mari imperii comerciale africane cum a fost de exemplu Regatul Etiopian Axum. Triburile Bantu s-au remarcat printr-un impresionant regat denumit Marele Zimbabwe între secolele X-XV. Nordul continentului a avut stranse legături comerciale şi culturale cu sudul Europei. În Etiopia creştină au fost produse monumente celebre aşa numitele biserici monolitice. Începând cu secolul XIII apar primele patrunderi ale portughezilor pe continentul african. Începand cu acest nivel cronologic se utilizează termene ca africa colonială însă studii arheologice există şi pentru aceste perioade, deosebit de interesante sunt cercetările primelor forturi portugheze de pe litoralul african.
