Nil

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

In spatele Marelui Baraj de la Assuan s-a acumulat o cantitate uriasa de apa: 132 km cubi. Suprafata lacului: 5250 km patrati. Lacul poarta numele presedintelui Nasser care conducea Egiptul in anii’60 ai sec.XX, perioada cind a fost construit barajul. Lungimea lacului: 500 km. Lacul Nasser ajunge pina la granita egipteano-sudaneza. Suprafetele irigate insumeaza 840000 ha. Adincimea maxima a lacului: 130 m. Adincimea medie: 25 m. Cantitatea de apa care se evapora anual: 10 km cubi, extrem de mare din cauza lipsei de precipitatii si a caniculei ce domina sudul Egiptului. Cele mai interesante monumente din zona lacului sint templele lui Ramses al II-lea si a reginei Nefertiti de la Abu Simbel, demontate, transportate si reasamblate cu 65 de m mai sus si 200 m distanta de locul originar, astazi sub ape si templul zeitei Isis, stramutat si el de la Phile pe insula Agilkai.="hiddenStructure"

Fluviul Nil

(în arabă النيل )

Codul Râului

{{{cod-râu}}}

Nilul în Egipt

Date geografice

Zonă de izvorâre

Cotă la izvor

1.134 m.d.M.

Emisar

Marea Mediterană

Cotă la vărsare

Punct de vărsare

Alexandria, Egipt

Diferenţă de altitudine

Date hidrologice

Bazin de recepţie

3.400.000 km².

Lungimea cursului de apă

6.671 km.

Debit mediu

2.830 m³/s.

Debit maxim înregistrat

m³/s.

Debit minim înregistrat

m³/s.

Date generale

Ţări traversate

Sudan, Burundi, Ruanda,
Tanzania, Kenya, Uganda,
Etiopia, Egipt

Localizare

Afluenţi

Afluenţi de stânga

Bahr-al-Ghazal, Wadi-al-Malik

Afluenţi de dreapta

Atbara (Nilul Negru), Nilul Albastru, Sobat

Principalele localităţi traversate

Ruanda: Kigali
Uganda: Kampala, Jinja
Sudan: Dşuba, Malakal, Kusti, Rabak, Khartum, Omdurman, Bahri, Atbara, Whadi Halfa
Egipt: Cairo,

Principalele baraje

Marele Baraj de linga Assuan are inaltimea de 111 m si latimea de 3600 m. Este al doilea baraj realizat in apropierea orasului Assuan. Primul baraj a fost ridicat in urma cu 100 de ani de britanici, avea 54 m inaltime si s-a dovedit insuficient pentru scopurile pentru care a fost ridicat: irigatii pentru agricultura.

Principalele porturi

Principalele poduri

Alte obiective

{{{alte-obiective}}}

Hartă a bazinului fluviului Nil

editează acest cadru

Nilul (arabă: النيل an-nīl) este un fluviu din Africa ce izvoreşte din munţii Rwandei şi Burundi şi se varsă în Marea Mediterană traverând statele africane: Sudan, Burundi, Rwanda, Tanzania, Uganda, Etiopia şi Egipt. Cu lungimea de 6.671 km, fluviul Nil este cel mai lung fluviu din lume, urmat de Amazon cu 6.500 km, unele măsurători ale Amazonului de la izvoare, ar fi stabilit o lungime a acestuia de 7.200 km.

[modifică] Izvoare

Izvoarele Nilului este una dintre cele mai controversate teme, o parte din acestea se află în statele: Burundi cu "Luvironza-Ruvuvu-Ruvusu-Akagera", Ruanda cu "Rukarara-Nybarongo", iar alte izvoare: "Akagera-Nil", "Viktoria-Nil", "Albert-Nil","Bahr-al-Dşabal, "Nilul-Alb", "Nahr-an-Nil" şi "Nilul".

Marele fluviu izvorăşte dintre stâncile munţilor vulcanici Viruna (4 507 m), situaţi nu departe de Ecuator, în podişul Rwanda. De aici "se preling câteva şuviţe de apă atât de firave, încât abia ar ajunge să alimenteze rezervorul unui grădinar". Sunt, de fapt, izvoarele pârâului Kasumo, principalul afluent al râului Kagera, considerat de-abia din 1938 - după o pasionantă istorie milenară de cercetare geografică - ca izvor propriu-zis al Nilului, (citat din "Prin Africa", Editura Ion Creangă, Bucureşti).

[modifică] Afluenţi

pe malul stâng:

Bahr-al-Ghazal
Wadi-al-Malik

pe malul drept:

Atbara (Nilul Negru)
Nilul Albastru
Sobat

[modifică] Cascade şi Cataracte

cascade:

cascada Rusumo (la graniţa între Ruanda şi Tanzania
cascada Kuruma (la nord de curbura Nilului)
cascada Ripon (prin cascada Owen şi Lacul Victoria inundat)
cascada Owen (inundat datorită "Lacului Viktoria"
cascada Buiagali (în Uganda nu departe de locul ieşirii Nilulului din Lacul Victoria).
cascada Murchison (în Uganda numit şi "Cascada Kabelega").

cataracte:

sunt 6 cataracte pe cursul mijlociu al Nilului sub vărsarea Nilului Albastru în Nilul Alb între Omdurman şi Assuan fiind periculoase nu numai prin creşterea vitezei de curgere a fluviului ci şi prin prezenţa stâncilor. Cele 6 cataracte sunt mărturie a mişcărilor tectonice formându-se ulterior în albia Nilului, prin acţiunea de eroziune şi transport a fluviului pe o perioadă de milioane de ani de roci sedimentare. La transportul fluvial spre lacul de acumulare Assuan prezenţa unei cataracte creează probleme de navigaţe pe acest traseu.

[modifică] Istoric

Prezenţa Nilulului a influenţat istoria Egiptului care ar fi fost deşert, (asemănător deşertului libian, arab şi nubian) însă datorită Nilului ia naştere o cultură antică dezvoltată. Câmpia roditoare din Valea Nilului a făcut posibilă dezvoltarea agriculturii prin inundaţiile sale prin nămolul transportat s-a îmbunătăţit fertilitatea solului. Nivelul apei fluviului în zona Lacului Victoria, variază foarte mult de la perioada secetoasă la cea ploioasă, ceea ce îngreunează în perioada secetoasă transportul pe apă. In regiunea lacului de acumulare de la Assuan transportul de nămol fertil, şi procesul de irigare s-a înrăutăţit prin prezenţa barajului, compensată însă mai târziu prin construirea unor canale de irigaţie. Nilul încă din perioada antică a fost o cale de transport importantă, determinând înflorirea comerţului, înlesnind legăturile comerciale din sudul Egiptului cu Siria, Palestina. Existenţa Nilului a favorizat construirea piramidelor din "Egiptul de nord" prin transportul pe apă a blocurilor imense de piatră care proveneau din "Egiptul de sud". Încă din perioada romană s-au întreprins încercări de a găsi izvorul Nilului; mai târziu, în 1613, misionarul iezuit portughez Pedro Paez (1564-1622) a descoperit izvorul Nilului Albastru. Cercetătorul Africii, scoţianul James Bruce (1730-1794), descoperă din nou acest izvor, descoperire care va fi atribuită însă misionarului portughez.

Pentru descoperirea izvorului adevărat al Nilului au suferit eşecuri o serie de cercetători ai Africii, ca de exemplu expediţia franceză (Frederic Caillaud 1787-1822), olandeză (Alexandrine Tine 1861). În anul 1866 cercetătorul englez David Livingstone devine renumit prin expediţia din Congo spre izvoarele Nilului. Cinstea descoperirii izvorului Nilului la "Luvironza" le revine cercetătorilor austrieci Oscar Baumann şi Oscar Lenz. Însă mai târziu, cercetătorul german Richard Kant (1867-1918) reuşeşte să stabilească poziţia geografică precisă a izvorului ("Luvironza-Ruvuvu-Akagera-Nilul Alb) 1893. Aceast lucru a fost realizat şi de englezul Samuel White Baker şi italianul Romolo Gesi.

[modifică] Fauna

Fauna Nilului este foarte bogată, de menţionat ar fi: crocodilul de Nil, gâsca de Nil, şobolanul Nilului, varanul şi hipopotamul, fiind considerate animale sfinte de vechii egipteni.