Austenită

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Diagrama de echilibru Fe-Fe₃C
l = lichid (metal topit)
α = ferită ; γ = austenită ; δ = ferită δ
Fe₃C = cementită
↑ = perlită ; * = ledeburită

Austenita este un amestec (o soluţie solidă) de carbon şi fier γ, cu structură cristalină cubică cu feţe centrate, paramagnetică. Este denumită după metalurgistul britanic William Chandler Roberts-Austen.

În oţelurile şi fontele nealiate, austenita se întâlneşte doar la temperaturi de peste 727°C. La răcirea foarte lentă sub această temperatură, austenita se descompune, prin transformare eutectoidă, într-un amestec mecanic de ferită şi cementită numit perlită. În aceste condiţii, austenita poate să conţină maxim 2,11 % C, la temperatura de 1148°C. La o răcire bruscă sub temperatura de 727°C (călire), se pot obţine, în funcţie de nivelul de subrăcire (diferenţa dintre temperatura de început a răcirii şi temperatura până la care se face răcirea), constituenţi în afară de echilibru, cum ar fi sorbita, troostita, bainita şi martensita. În cazul formării martensitei, datorită condiţiilor formării ei, în material rămân întotdeauna cristale netransformate de austenită (austenită reziduală).

Prin adăugarea de elemente de aliere, domeniul de existenţă al austenitei pure poate să sufere modificări considerabile. Nichelul şi manganul stabilizează austenita, coborând temperatura de transformare eutectoidă. În cazul extrem, austenita rămâne stabilă chiar şi la temperatura camerei, oţelurile în care se petrece acest lucru numindu-se oţeluri austenitice. Pe de altă parte, cromul, siliciul, molibdenul etc. ridică temperatura de transformare eutectoidă, restrângând domeniul austenitei.

[modifică] Bibliografie

Reed-Hill, R. - Physical Metallurgy Priciples. 3rd. Edition. PWS Publishing. Boston. 1991.
Mitelea, I., Lugscheider, E., Tillmann W. - Ştiinţa materialelor în construcţia de maşini. Editura Sudura, Timişoara, 1999
Wikipedia EN - Austenită