Baionetă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
O baionetă este o armă în formă de cuţit sau pumnal concepută să fie montată pe gura ţevii puştii sau a unei alte arme similare. Baioneta este o armă pentru lupta corp la corp.
Cuprins |
[modifică] Istoric
Momentul apariţiei baionetei poate fi considerat a fi o întâmplare petrecută la mijlocul secolului al XVII-lea în timpul conflictelor armate la care participau miliţiile ţărăneşti din zonele din sudul Franţei. Locuitorii oraşului Bayonne, în momentul în care au rămas fără praf de puşcă şi gloanţe, şi-au legat cuţitele de vânătoare cu lamă lungă de gura ţevilor muschetelor, transformându-le în suliţe improvizate. A fost creată din întâmplare o armă auxiliară care avea să influenţeze tacticile infanteriei Europei Occidentale până la începutul secolului al XX-lea.
Beneficiile aduse de acestă armă cu mai multe moduri de folosire au fost vixibile în scurtă vreme. Primele modele de muschete aveau o cadenţă de tragere redusă, (cam o lovitură pe minut atunci când arma se încărca pe ţeavă separat cu praf de puşcă, glonţ şi fultuială), şi erau în plus puţin precise. Baionetele erau un supliment folositor pentru arma de foc în cazul unui atac inamic care reuşea să scape de tirul muschetelor eficiente pânâ la cel mult 100 de metri. În perioada napoleoniană, baioneta ajungea la 17 inch (43 cm) lungime, fiind ataşată unei muschete de 2 metri lungime, ansamblul atingând dimensiunile unei suliţe sau halebarde de pedestraş din vremurile vechi.
Primele baionete erau de tip "cep". Baionetele aveau se înfigeau direct în ţeava muschetei. În acest fel, nu se mai putea trage cu muscheta.
Mai târziu, baionetele de tip "mufă" erau montate în paralel cu teava muschetei. Baioneta se monta pe ţeavă cu ajutorul unei piese în formă de inel care, mai târziu, era împiedicată să cadă cu ajutorul unei siguranţe cu arc. Generalul britanic Hugh Mackay este inventatorul acestui ultim tip de baionetă.
Multe tipuri de baionetă "mufă" aveau lama sub formă triunghiulară pentru a asigura stabilitatea laterală a armei fără a creşte în mod semnificativ greutate ei. Acest tip de baionetă nu era prevăzută şi cu mâner pentru folosirea separtă a armei seprat de puşcă. Tacticile militare din secolul al XVIII-leaşi al XIX-lea prevedeau diferite tipuri tipuri de atacuri sau de apărare la baionetă. Armata britanică era în mod special cunoscută pentru modul de utilizare a baionetei, deşi pe la începutul secolului al XIX-lea, în timpul războaielor napoleoniene, focul în rafale rapide a făcut ca modelul de luptă corp la corp al infanteriştilor să scadă în importanţă.
De-a lungul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea s-au experimentat diferite tipuri de baionetă. În marina Statelor Unite, în timpul războiului civil, s-au montat baionete la pistoalele cu un singur foc, însă ele s-au dovedit folositoare numai la gătit, nu şi în luptă. Sabia scurta a rămas principala armătăietoare din dotarea marinarilor americani din acele vremuri.
Baionetele moderne sunt fabricate sub formă de cuţit cu mâner şi conector, sau sunt ataşate permanent la arme precum puşca semiautomată SKS. Lama poate să fie sub formă de cuţit, poate fi lamă triunghiulară sau cruciformă. Există modele de baionetă care au fost interzise de Acordurile de la Geneva. Baionetele moderne au un canal semicircular care măreşte rigiditatea şi micşorează greutatea lamei. Afirmaţiile conform cărora această degajare ar face retragerea mai uşoară a baionetei după un atac cu înjunghiere a inamicului pentru că ar permite pătrunderea aerului în rana produsă, sau cele conform cărora ar permite scurgerea mai rapidă a sângelui, nu au fost demonstrate de experimente.
[modifică] Folosirea modernă
Chiar şi în pregătirea militarilor din ziua de azi, baioneta este folosită deşi cele mai multe lupte se petrec la distanţă, li se poate cere deseori militarilor să se apropie de inamic pentru a-l "mătura de pe poziţii". Forţele britanice au dat atacuri la baionetă în timpul războiul din insulele Falkland, caşi în timpul invadării Irakului [1].
Baioneta rămâne, de asemenea, un cuţit utilitar şi un ajutor pentru ridicarea moralului combatanţilor. Antrenamentul pentru folosirea baionetei fixate la puşca, cu care se înjunghie saci umpluţi cu paie, continuă şi azi, la multă vreme după ce rolul acestei arme auxiliare a scăzut, deoarece se crede că ea creşte agresivitatea luptătorilor. În ciuda limitărilor baionetei, ea este utilizată în cea mai mare parte a armatelor care-şi antrenează soldaţii să o folosească.
[modifică] Legături externe
[modifică] Vezi de asemenea
- Macetă
- Sabie
