Biserica Doamnei Maria şi a Doamnei Stana din Bucureşti
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Biserica Doamnei Maria şi a Doamnei Stana, probabil cu hramul Blagoveştenia, a fost una cele mai vechi biserici cunoscute din mijlocul Bucureştiului, a cărui amintire, în ciuda scurtei existenţe, a durat secole după dărâmarea ei.
Cuprins |
[modifică] Amplasare
Localizarea bisericii a fost făcută de către istoricul C. C. Giurescu care afirmă că aceasta ar fi fost ridicată în afara zidurilor Palatului Voievodal pe locul unei vechi cruci de piatră din incinta Pieţei de Flori (în ziua de azi undeva lângă Magaziunul Unirea) în apropierea bisericii Sf. Anton cea distrusă de marele incendiul din 1847. Raportul săpăturilor arheologice efectuate de către Dinu V. Rosetti pe locul crucii de piatră au adus la lumină un călţui datând din prima jumătate a secolului al XVI-lea precum şi un mormânt al acelei perioade. Se presupune că acestea ar fi aparţinând bisericii doamnei Maria.
[modifică] Arhitectură
Nu se cunosc nici un fel de detalii cu privire la dimensiunile sau aspectul bisericii.
[modifică] Istoric
Construcţia bisericii datează probabil de la mijlocul secolului al XVI-lea fără a se putea preciza anul din lipsa documentelor sau a pisaniei. De altfel nici ctitorii nu sunt bine cunoscuţi. Despre Stana se ştie că a fost fiica voievodului Mircea Ciobanu şi soţie a marelui vornic Ivan Norocea, personaj marcant al perioadei şi mare feudal. Despre doamna Maria doar se presupune că ar fi prima soţie a lui Mircea Ciobanu, sau, după părerea istoricului Mihai Cazacu, ar fi mama voievodului Vlad cel Tânăr (Vlăduţ), cel decapitat în 1512 la Bucureşti "sub un păr" (Stolnicul Constantin Cantacuzino "Istoria Ţării Româneşti" în "Cronicari munteni", vol.III, Bucureşti, 1984, p.94), iar biserica a fost clădită tocmai pe acel loc.
Fiind construită pe pământuri domneşti şi în imediata apropiere a curţii voievodale, dacă nu chiar în incinta acesteia, biserica Doamnei Maria devine, încă de la început, metoh al bisericii domneşti "Buna Vestire".
La câteva decenii de la ctitorire, în 1595, în urma invaziei armatelor otomane ale lui Sinan Paşa, Bucureştiul este devastat iar Biserica Doamnei Maria este demolată până la temelii. Amintirea tragicului eveniment, dar şi a bisericii demolate, este păstrată pe tot parcursul secolului al XVII-lea, în multe din actele emise de cancelaria lui Matei Basarab. De altfel patrimoniul acesteia, "[...]locul bisericii doamnei Maria şi cu tot locul împrejur cât s-ar alege şi cu loc de prăvălii la uliţă[...]" (DRH, B, vol.XXII, p.654), este dat bisericii a cărei metoh a fost abia 34 de ani după demolare.
[modifică] Bibliografie
- Matei Cazacu „Cea mai veche biserică din Bucureşti: Biserica doamnei Maria“ în „Glasul Bisericii“, nr.9-10, 1966;
- Pr. Dinu Provian „Bisericile de la Curtea Veche“ în „Glasul Bisericii“, nr.4, 1987.
