Cei ce ne-au dat nume

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Faţa coperţii din 1972

Interiorul coperţii din 1972

Spatele coperţii din 1972

Sculptura din malul Timişului

Cei ce ne-au dat nume reprezintă primul LP al formaţiei Phoenix, editat în 1972 la casa de discuri „Electrecord”. Aşa cum este prezentat eufemistic pe copertă, discul reprezintă, pe o faţă, „o selecţie” a unor piese dintr-o lucrare mai amplă, pe care formaţia o prezenta în concerte şi, pe cealaltă faţă, două piese compuse în aceeaşi perioadă: „Negru Vodă” şi „Pseudo-Morgana”. Ideea acestui material a fost sugerată liderului formaţiei de decizia lui Nicolae Ceauşescu, din aprilie 1971, ca de atunci înainte toate producţiile culturale să aibă filon folcloric.

„Vrei folclor? Îţi dăm noi folclor!”

(Nicolae Covaci)

Împreună cu basistul şi compozitorul Josef Kappl, Nicu Covaci a prelucrat o serie de teme populare, dorind să înglobeze în viitorul spectacol datini de nuntă şi de înmormântare, datini de peste an.

„Cei ce ne-au dat nume a fost conceput ca un ciclu, urmând perindarea anotimpurilor dintr-un an. Începutul îl făceam prin nişte melodii consacrate înmormântării, cu datinile de înmormântare, simbolizând îngroparea unui ciclu trecut. Treceam în primul anotimp, cântând câteva piese inspirate din ritualuri de primăvară, cântece de vară, de toamnă, de iarnă, colinde şi terminam cu punctul culminant din evoluţia unei generaţii, cu nunta. Apoi, sugeram trecerea şi continuarea ciclului la nivelul următor, reluat cu datini de înmormântare.”

(Nicu Covaci - Phoenix, însă eu...)

Dar anumite teme, considerate tabu în acele vremuri din România comunistă au dus la cenzurarea materialului, astfel încât dintr-un dublu LP s-a ajuns la unul simplu. Au fost scoase piese precum „Vişina”, „Cei ce ne-au dat nume”, „Cocoşii Negri” (un scurt fragment din această melodie poate fi auzit în filmul „Nemuritorii” - regia Sergiu Nicolaescu, 1974) sau chiar un fragment recitat de Diogene (Lelu) Bihoi. Cu toate acestea, încă mai există o înregistrare audio a unuia dintre concerte, datând din 1971.

Textele de pe acest album, în majoritate populare, au fost completate de Victor Cârcu „cu atâta sensibilitate, încât este greu de deosebit care dintre strofe sunt originale şi care au fost scrise pentru noi.”

Coperta originală a fost creată de Valeriu Sepi şi prietena acestuia, Lili, ambii studenţi la Arte Plastice. Pregătită pentru un dublu LP, pe prima faţă a apărut, în roşu, pasărea phoenix, iar în interior a fost folosită, drept fundal, imaginea unei frize sculptate de Nicu Covaci într-un mal de lut împietrit al Timişului. În partea superioară, se aflau fotografiile membrilor formaţiei (de la stânga la dreapta: Sepi, Kappl, Covaci, Baniciu, Petrescu), puternic solarizate, astfel încât să nu li se vadă părul şi bărbile şi să poată trece de cenzură. Dedesubt, în apele Timişului se înfiripa o scenă dintr-un concert. După lansarea albumului în câteva mii de exemplare, ediţia a doua a fost privată de această copertă, cea nouă având scris pe ea doar „Phoenix”, cu albastru, fără text de prezentare pe spate. Albumul a mai fost reeditat în 1992, cu o copertă nouă, şi în 1999 pe CD. De asemenea, a beneficiat şi de o ediţie poloneză, limitată, scoasă la casa de discuri „Polskie Wydawnictwo Muzyczne” în decembrie 1998 (care mai conţine în plus şi piesele „Mamă, mamă” şi „Te întreb pe tine, soare”, de pe EP-ul din 1973).

„Discul de faţă, conţinând pe faţa A selecţiuni dintr-un spectacol original al grupului (intitulat „Cei ce ne-au dat nume”), îşi propune să valorifice o serie de obiceiuri tradiţionale, datini şi aspiraţii ale străbunilor ce ne-au dat nume. Avem de-a face nu cu o simplă mutaţie de armonii în registrul modern, ci cu o structurare contemporană a datinilor legate de ciclul anotimpurilor. Atenţia membrilor formaţiei a fost îndreptată spre îmbinarea liniei melodice populare cu ritmul arhaic românesc, spre o actualizare şi valorificare a înţelepciunii versurilor populare. Partea de început a discului introduce în atmosfera folclorică sugerând înmormântarea ciclului vechi al anotimpurilor. Este vorba de preludiul instrumental „A oilor” (prelucrare a unei datini de oierit din Oaş-Maramureş), completat cu prelucrarea unui bocet (executat la fluier). Urmează „Jocul timpului”, lucrare originală ce utilizează măsurile alternative tipic folclorice, înviorând atmosfera de trecere la noul ciclu, ce debutează cu prelucrarea unei datini de primăvară, din Valea Almăjului – Banat: „Păpăruga”, păstrându-se dialectul arhaic bănăţean. Urmează, în succesiune firească, celelalte anotimpuri: compoziţiile proprii „Vara” (utilizând măsurile mixte) şi „Toamna”, precum şi „Iarna” – prelucrarea unei datini de iarnă („Leroloi”) din Valea Almăjului – Banat, utilizând măsurile alternative. Piesa instrumentală ce urmează, „Jocul caprelor”, este prelucrarea unei alte datini de iarnă, de astă dată originară din Câmpulung – Suceava. Remarcabilă este în această lucrare reproducerea sunetelor produse de instrumente populare (cimpoi, buhai), precum şi utilizarea unor capre de lemn construite de membrii formaţiei. În sfârşit, faţa A a discului se încheie cu „Nunta”, compoziţie originală cu tentă modernă, ce păstrează însă culoarea folclorică datorită întrebuinţării măsurilor alternative. Faţa B a discului găzduieşte doar două piese, scrise în aceeaşi perioadă. Prima dintre ele, piesă de rezistenţă din repertoriul grupului este compoziţia ciclică „Negru-Vodă”, lucrare de o deosebită valoare muzicală. Intervenţiile viorii divizează spaţiul sonor-istoric într-o serie de succesiuni ciclice în basorelief. Balansul ritmic al piesei pune în valoare şi actualizează textul, cunoscuta baladă istorică populară. Ultima piesă a discului, compoziţia instrumentală „Pseudo-morgana”, evidenţiază uşoare influenţe orientale, încheind meditativ atmosfera discului”

(Octavian Ursulescu, textul de prezentare a discului)

[modifică] Piese

Partea A:

1. Ciclul anotimpurilor

a. Preludiu („A oilor”),

b. Jocul timpului,

c. Primăvara (Introducere - Păpăruga),

d. Vara,

e. Toamna,

f. Iarna,

g. Jocul caprelor

2. Nunta

Partea B:

3. Negru Vodă - Baladă

4. Pseudo-Morgana

Muzica: Prelucrări folclorice şi compoziţii de Nicolae Covaci (1 a, 1 b, 1 d, 1 d, 1 e, 1 f, 1 g, 2, 3, 4) şi Josef Kappl (1 c, 1 f)

Versuri de George Topârceanu (1 e) şi Victor Cârcu (1 d, 1 e, 1 f, 2), text popular (3)

[modifică] Componenţa formaţiei

Nicolae Covaci - chitară solo, double six, fluier, percuţie, voce
Mircea Baniciu - solist vocal, chitară acompaniament, double six, percuţie
Iosif Kappl - chitară bas, vioară, percuţie, voce
Costin Petrescu - baterie
Valeriu Sepi - percuţie

[modifică] Versuri din piesele tăiate de cenzură

„Când răsare soarele, avem să ne-aducem aminte de ei
Şi de-asemeni avem să-i jelim când soarele asfinţeşte.
Iar când ne vom trezi, la bătaia miezului nopţii,
Avem să-i simţim în jurul nostru

Şi ne vom afla mângâiaţi de pierderea lor.”

(Fragment recitat în concert)

„Voi, dar', care aveţi inima bună
S-adunăm tot ce în lume-i tânăr
Să cântăm ce inima ne spune

Neuitând de cei ce ne-au dat nume.”

(Piesa „Cei ce ne-au dat nume”)

„Sunt trei sate lăudate
În visterie nebăgate
Nu dă birul la domnie

De-mpărat nu vrea să ştie”

(Balada „Vişina”)

„Cocoşii negri cântară
Zori albe nu se vărsară
Zorilor surorilor
Nu grăbireţi a zorire
Pân' cutare s-o gătire
S-o găti, s-o-mpodobire
Cu podoabe de argint
Cum n-o mai fost nicicând

Pân' a fi mers în pământ.”

(Piesa „Cocoşii Negri”)

[modifică] Reeditări

Ediţia a II-a (1972) faţă	Ediţia a II-a (1972) verso	Ediţia a III-a (1973?) faţă	Ediţia a III-a (1973?) verso
Ediţia a IV-a (1992) faţă	Ediţia a IV-a (1992) verso	Ediţia a V-a - CD (1999) faţă	Ediţia a V-a - CD (1999) verso
Ediţia poloneză - CD (1998) faţă	Ediţia poloneză - CD (1998) verso