Clara Haskil
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Clara Haskil (* 7 ianuarie 1895, Bucureşti - 7 decembrie 1960, Bruxelles), pianistă evreică originară din România.
Primele noţiuni de pian le primeşte de la mama ei, la vârsta de 5 ani cântă în faţa Reginei Elisabeta a României.
În vârstă de 7 ani pleacă la Viena unde ia lecţii de pian cu Richard Robert. Face progrese rapide şi în 1905 - în vârstă de 10 ani - dă primul ei recital public cu lucrări diferite din creaţia marilor compozitori, pe care le execută fără partitură. În acelaşi an se înscrie la Conservatorul din Paris, unde devine eleva renumitului pianist Alfred Cortot. Câştigă mai multe concursuri de interpretare dar, din nefericire, este silită să-şi întrerupă activitatea pentru mai mulţi ani, fiind imobilizată în ghips din cauza unei boli a coloanei vertebrale. Abia în 1921 este în măsură să reapară în public ca solistă în recitaluri de pian sau concerte orchestrale, ori însoţind muzicieni prestigioşi ca George Enescu, Pablo Casals, Eugène Ysaye, Dinu Lipatti. Intervine o nouă întrerupere de activitate datorită unei tumori a nervului optic, care a trebuit să fie operată. După numeroase peregrinări datorite persecuţiilor rasiale, reuşeşte în 1942 să se stabilească în Elveţia.
Adevărata consacrare cu succese răsunătoare o cunoaşte după Al Doilea Război Mondial, când Clara Haskil apare interpretând concerte de pian cu cele mai renumite orchestre sub bagheta unor dirijori vestiţi ca Leopold Stokowski sau Thomas Beecham, sau în duo cu celebri instrumentişti. Datorită interpretării excepţionale a muzicii lui Wolfgang Amadeus Mozart este solicitată în repetate rânduri să participe la Festivalurile Muzicale din Salzburg, unde la 27 ianuarie 1956, cu prilejul aniversării a 200 de ani de la naşterea marelui compozitor, interpretează cu mult succes Concertul pentru pian şi orchestră Nr. 20 în Re minor.
La 6 decembrie 1960, însoţită de sora ei Lili, sosită cu trenul la Bruxelles pentru un turneu de concerte, împreună cu violonistul belgian Arthur Grumiaux, se împiedică şi cade pe peronul de beton al gării, suferind un grav traumatism cranian. În primele ore ale dimineţii de 7 decembrie se stinge din viaţă, o lună înainte de a împlini 66 de ani. A fost înmormântată în cimitirul Montparnasse din Paris.
