Comerţ electronic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Comerţul electronic (Electronic commerce sau E-commerce în engleză) este demersul de cumpărare prin intermediul transmiterii de date la distanţă, demers specific politicii distributive a marketingului. Prin intermediul internetului se dezvoltă o relaţie de schimb şi servicii între ofertant şi viitor cumparător. Termenul de Electronic Business a fost făcut popular în anii 1990, printr-o campanie publicitară a companiei IBM.

[modifică] Factori ce influenţează comerţul electronic

Câţiva factori au un anumit rol în succesul comerţului electronic. Aceştia pot fi:

Consumatorilor li se dă siguranţă asupra valorii. Vânzătorii pot realiza acest lucru, oferind un produs sau o linie de produse care atrage potenţialii clienţi prin preţuri competitive, ca şi în comerţul ne-electronic.
Asigurarea de servicii şi performanţă. Oferind reacţii, experienţă de cumpărare prietenoasă în relaţia cu clientul, s-ar putea atinge aceste ţeluri.
Crearea unei pagini web atractive. Folosirea cu bun gust a culorii, graficii, animaţiilor, fotografiilor, fonturilor şi procentului de spaţiu gol, pot mări succesul.
Asigurarea motivaţiei consumatorilor de a cumpăra şi de a returna. Vânzările promoţionale pot implica cupoane, oferte speciale sau reduceri. Link-urile de pe alte situri web şi programele afiliate de reclame pot fi de asemenea de ajutor.
Atrăgând atenţia. Siturile web personalizate, sugestiile pentru cumpărare şi ofertele speciale personalizate pot într-o oarecare măsură substitui interacţiunile de tip faţă în faţă, de tip tradiţional.
Asigurarea simţului comunităţii. Chaturile, forumurile solicită implicarea clientului, schemele de loialitate şi programele de afinitate pot fi de ajutor în acest sens.
Asigurarea seriozităţii şi siguranţei. Serverele paralele, redundanţa hardware-ului, tehnologia fail-safe, encriptarea informaţiei şi firewalls-urile pot îndeplini această cerinţă.
Asigurarea unei deschideri de 360° în privinţa relaţiilor cu clienţii, definită ca o asigurare a faptului că toţi angajaţii, ofertanţii şi partenerii au o imagine completă, aceea a clientului. În orice caz, clienţilor s-ar putea să nu le placă această experienţă de tip big brother.
Posedând experienţa totală a clientului. Orice fel de contact cu clientul este considerat parte a unei experienţe totale, experienţă ce devine sinonimă cu brandul.
Raţionalizând procesele de afaceri, prin restructurări interne şi prin tehnologii ale informaţiei.
Lăsând clienţii să se ajute singuri. Asigurând funcţionarea unui site de autoservire, uşor de folosit fără asistenţă, poate fi de ajutor în acest sens.
Ajutând consumatorii să consume. Comercianţii prin intermediul internetului pot asigura acest tip de ajutor printr-o amplă informare comparativă şi prin facilităţi bune de căutare.
Construind un model de afaceri sănatos. Dacă acest factor de succes ar fi apărut în cărţi în anul 2000, multe situri de tip .com nu ar mai fi dat faliment.
Construind un lanţ valoric electronic, în care să se pună accentul pe un număr limitat de competenţe nucleu -- opusul unui magazin cu o singură oprire. (Magazinele electronice pot fi speciale sau generale, dacă sunt programate corect.)
Operând cu tehnologia şi ţinând pasul cu ultimele schimbări ale acesteia
Punând la dispoziţie o organizare suficient de atentă şi agilă, pentru a răspunde rapid la orice schimbări din mediul economic, social şi fizic.