Economie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Economia (din limba greacă οίκος [oikos], 'casă' şi νομος [nomos], 'conducere') este o ştiinţă socială ce studiază producţia şi desfacerea, comerţul şi consumul de bunuri şi servicii. Potrivit definiţiei date de Lionel Robbins în 1932, economia este ştiinţa ce studiază modul alocării mijloacelor rare în scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umană, economia este o ştiinţă socială.

Se spune că economia este pozitivă atunci când încearcă să prezică în mod obiectiv şi să explice consecinţele anumitor opţiuni, date fiind un set de supoziţii sau de observaţii. Alegerea unei supoziţii ce trebuie făcută atunci când se construieşte un model, la fel ca şi observaţiile ce trebuie stabilite sunt alegeri normative.

Se spune că economia este normativă atunci când recomandă o alegere în detrimentul altei alegeri sau când este făcută o apreciere subiectivă asupra valorii.

Economia centrată pe variabile măsurabile se divide în două domenii principale: microeconomia care se ocupă de agenţi individuali, cum ar fi bugetele şi afacerile şi macroeconomia care ia în considerare economia ca pe un întreg, cererea şi oferta agregată, capitalul şi materiile prime.

O atenţie deosebită se acordă şi alocării resurselor, producţiei, desfacerii, comerţului şi concurenţei. Logica economică este aplicată tot mai des în cazul problemelor legate de opţiuni în cazul lipsurilor sau atunci când trebuie stabilită valoarea economică. Preocuparea principală în economie se centrează pe modul în care preţurile reflectă cererea şi oferta, iar ecuaţiile sunt folosite pentru a prezice consecinţele anumitor decizii.

Supoziţia fundamentală care face subiectul teoriei economice tradiţionale este ideea existenţei actorului raţional care urmăreşte maximizarea utilităţii. Economia neoclasică este bazată pe această supoziţie care este folosită pentru a deriva rezultate referitoare la funcţionării unui sistem de preţuri în condiţiile puterii pieţei descentralizate.

În paralel cu economia formală funcţionează şi economia informală.

[modifică] Vedeţi şi

	Portal Economie

Microeconomie: Microeconomie | Cerere şi ofertă | Teoria consumatorului | Teoria producţiei | Economie experimentală | Economie informaţională | Echilibru general | Organizare industrială | Noul instituţionalism | Economie financiară | Economie managerială | Comerţ internaţional | Economia mediului | Economia bunăstării | Teoria alegerii publice | Bunuri publice | Economia transporturilor | Economia sănătăţii | Cerere marginală|Economie feministă

Macroeconomie: Macroeconomie | Economie keynesiană | Curba Phillips | Modelul IS-LM | Cerere agregată | Politică economică | Politică stabilizatoare | Politică monetară | Monetarism | Politică fiscală | Creştere economică | Paritatea puterii de cumpărare | Ciclul unei afaceri | Şcoala austriacă | Noua economie keynesiană