Conciliul Tridentin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conciliul Tridentin, cunoscut şi sub numele latin Concilium Tridentinum, a fost cel de-al nouăsprezecelea sinod ecumenic (recunoscut doar de Biserica Catolică), ţinut între 1545 şi 1563, pentru clarificarea problemelor apărute odată cu Reforma protestantă.
[modifică] Decizii adoptate
- Înfiinţarea seminariilor teologice, ca locuri pentru formarea viitorilor preoţi
- Plasarea altarului la loc vizibil în biserici (în evul mediu spaţiul clericilor era delimitat de cel al mirenilor printr-un perete sau grilaj despărţitor)
- Păstrarea cuminecăturii în tabernacolul plasat pe masa altarului, spre deosebire de obiceiul medieval care prevedea ca ostiile consacrate să fie păstrate în nişe special construite în biserici
- Introducerea confesionalelor (acele "dulapuri" pentru spovadă, specifice Bisericii Catolice)
- Introducerea scaunelor în biserici, sub formă de bănci
[modifică] Literatură
Martin Chemnitz, Examen concilii Tridentini (1565-73)
Johann Heinrich Heidegger, De fide decretorum concilii Tridentini quaestiones (1662)
Paolo Sarpi, Istoria del concilio Tridentino (1619)
