Conductibilitate electrică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conductibilitatea electrică este o mărime fizică, care măsoară cât de bine permite un material transportul sarcinii electrince. Conductanţa este un fenomen electric care apare când un material conţine particule mobile cu sarcină electrică, care pot transporta electricitate. Când este plasată o diferenţă de potenţial electric într-un conductor, sarcinile sale mobile se deplasează şi apare curentul electric.
Un conductor ca de exemplu un metal are o conductibilitate mare, iar un izolator ca sticla sau vacuumul are o conductibilitate scăzută. Un semiconductor are o conductibilitate care variază puternic în diferite condiţii, cum ar fi expunerea materialului la câmpuri electrice sau diferite frecvenţe de lumină.
Conductibilitatea electrică este reciprocă rezistenţei electrice (1/[ohm-cm]). Unitatea sa derivată de măsură este siemensul (numit după Werner von Siemens) pe metru (A2s3m-3kg-1). Este raportul dintre densitatea curentului şi puterea câmpului electric. Acest lucru este aplicabil şi la conductibilitatea electrolitică a unui fluid.
Vezi şi: Conducţie electrică, Conductibilitate termică
