Cultura Nuraghi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nuraghe sunt construcţii tipice ale arhitecturii preistorice din Sardinia.
Cuprins |
[modifică] Construcţiile
In general sunt construcţii conice in forma de turn medieval construite din blocuri masive de piatră şi dispuse în mod normal în zone cu o largă vedere panoramică. Clădirile respective nu dispun de fundaţie sunt însă stabile, stabilitatea lor fiind dată de dispunerea blocurilor de piatră, care uneori cântăresc câteva tone. Unele din aceste Nuraghi au o înălţime de aproape 20 de metrii şi se găsesc în număr mare fiind cunoscute în prezent 8000 de Nuraghi în Sardinia. Se estimează că numărul lor a fost de 30000 de astfel de construcţii.
O altă categorie de asfel de construcţii sunt cele de tip Nuraghi care au în plus un coridor sau un sistem de coridoare. Unii arheologi pledează pentru incadrarea acestora în categoria construcţiilor de tip tholos.
[modifică] Datare
Costrucţiile de tip Nuraghi au aparut în Sardinia într-o perioadă nedeterminată cu exactitate dar nu mai timpuriu de mileniul VI î.Hr. Unele elemente au fost datate aproximativ 3500 î.Hr., dar se presupune ca majoritatea acestor construcţii au fost ridicate la mijlocul epocii bronzului şi la sfarşitul acestei perioade. Multe din construcţii prezintă o lungă continuitate fiind probabil folosite de populaţiile locale până la ocuparea Sardiniei de Imperiul Roman în secolul II î.Hr.
Incertitudinea datării monumentelor de tip nuraghi este tipică arheologiei din acestă regiune. Conform arheologului italian Massimo Pallottino, cercetător ce se ocupă cu studiul preistoriei italiene, civilizaţia nuragică a creat cea mai avansată şi cea mai monumentală cultură arheologică din tot bazinul vestic din Marea Mediterană. Din numărul mare de construcţii doar o foarte mică parte a acestora au fost cercetate ştiinţific. Foarte multe artefacte apartinând acestei culturi au fost de-a lungul timpului comercializate pe piaţa neagră de antichităţi.
[modifică] Interpretare
Interpretarea acestor construcţii este încă controversată. Utilizarea termenului nuraghi este pusă în legătură cu temple religioase, întărituri militare sau fortificaţii, locuinţe ale aristocraţiei locale sau un loc de întâlnire ale mai multor localităţi rurale sau triburi. Unii cercetători sunt de parere că reprezintă o combinaţie dintre toate aceste posibilităţi, cert este ca ocupă zone strategice de unde regiuni sau trecători pot fi uşor controlate.
Cert este că aceste construcţii monumentale au o puternică încărcătură simbolică. Teorii recente pledează pentru interpretarea lor ca centre de putere locală, un fel de aşezământ central pentru mai multe aşezări, iar societatea nuragică fiind astfel caracterizată printr-o federalizare a teritoriului ocupat.
Purtătorii culturii nuragice au dezvoltat şi artele, celebre fiind mici statuete de bronz denumite "bronzetto", tipice fiind reprezentările unui aristocrat local, scene de vânătoare, foarte rar femei.
Alte monumente ale civilizaţiei nuragice sunt aşa numitele morminte megalitice, temple de tip megaron, diverse sanctuare.
[modifică] Construcţii celebre
Cel mai celebru complex este Su Nuraxi (39°42'21" N, 8°59'26" E), în Barumini, are un turn central construit cu trei etaje, construcţia fiind datată aproximativ 1500 î.Hr. Recent acest complex arhitectonic a intrat în lista monumentelor protejate de UNESCO.
Astfel de construcţii se regăsesc în număr mare pe tot teritoriul Sardiniei, cele mai celebre exemple fiind construcţiile de la Serra Orrios, Alghero, Nuradeo, Torralba, Macomer, Abbasanta, Orroli, Villanovaforru, Sarroch, Olbia.
Pentru publicul larg arhitectura de tip Nuraghi este un simbol cultural al Sardiniei, fiind o mare atracţie turistică.
[modifică] Bibliografie
E. Blake, Negotiating Nuraghi: Settlement and the Construction of Ethnicity in Roman Sardinia. În: K.Meadows, C.Lemke, and J.Heron, TRAC 96. Proceedings of the Sixth Annual Theoretical Roman Archaeology Conference, Sheffield 1996, p. 113-119. Oxford, 1997
E.Contu, La Sardegna preistorica e nuragica, Sassari, 1998
F.Germanà, L'uomo in Sardegna, dal paleolitico all'età nuragica, Sassari, 1995
G.Lilliu, La civiltà dei Sardi dal neolitico all'età dei nuraghi, Torino, 1988
