Deconstructivism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol se referă la Deconstructivism sau Deconstrucţie (arhitectură), una din tendinţele arhitecturale contemporane. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Deconstrucţie (dezambiguizare).

Deconstructivism în arhitectură, numit uneori şi Deconstrucţie, este o direcţie de dezvoltare a arhitecturii postmoderne începută la sfârşitul anilor 1980. Este caracterizată de idea de non-liniaritate a procesului de design şi proiectare, precum şi de manipulări ingenioase ale formelor, continuităţii şi structurilor suprafeţelor exterioare ale clădirilor. Deconstructivismul apelează la aparenta nerespectare a geometriei euclidiene, sugerînd volumetrie ne-euclidiană,^[1], servind astfel la "dizlocarea" şi "distorsonarea" elementelor arhitecturale, dar mai ales a faţadei şi a întregii suprafeţe exterioare a clădirii. Finalizarea aspectului final vizual este caracterizată de impredictibilitate şi haos controlat.

Clădirea Muzeului Imperial de Război, Nord (Imperial War Museum North) din Manchester, Anglia, realizare a arhitectului Daniel Libeskind, sugerează intersectarea a trei forme volumice curbe.

Unii dintre arhitecţii implicaţi în mişcarea deconstructivistă au fost influenţaţi de scrierile filozofului francez Jacques Derrida şi de ideea sa filozofică de deconstrucţie, deşi gradul concret de influenţare al acestora este o problemă de dezbătut, în timp ce alţi arhitecţi au fost influenţaţi de multiplele dezechilibre geometrice ale mişcării artistice sovietice programatice a anilor 1930, Constructivism. Există, de asemenea, referiri multiple ale deconstructivismului la alte mişcări artistice importante ale secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism şi artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mişcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii înspre o direcţie neexplorată pînă la începutul anilor 1980, aceea a ignorării regulilor constrictive anterioare, "funcţia determină forma", "purism", "fidelitate faţă de materialele folosite", şi altele similare.

Evenimentele importante care au marcat mişcarea deconstructivistă includ concursul de design arhitectural din anul 1982 din Parc de la Villette (şi mai ales lucrările lui Jacques Derrida and Peter Eisenman^[2], respectiv lucrarea câştigătoare a lui Bernard Tschumi), expoziţia organizată la Museum of Modern Art, Deconstructivist Architecture, în 1988, în New York City de către Philip Johnson şi Mark Wigley şi deschiderea din 1989 a Wexner Center for the Arts, Columbus, Ohio, designat de Peter Eisenman.

[modifică] Istoric, context şi influenţe

[modifică] Modernism şi postmodernism

Seattle Central Library clădire realizată de Rem Koolhaas şi OMA.

Deconstructivismul din arhitectura contemporană este în opoziţie cu raţionalitatea ordonată a arhitectura modernistă. Relaţia sa cu arhitectura postmodernă este de asemenea una de contraritate.

Arhitecţii postmodernişti şi cei deconstructivişti în stare născîndă au publicat studii teoretice în revista profesională Oppositions (apărută între 1973 – 1984), marcând astfel începutul unei rupturi definitive între aceste mişcări. Poziţia deconstructivismului a fost una critică şi confruntaţională împotriva arhitecturii şi a istoriei acesteia, dorind o arhitectură a dez-articulării şi dez-ansamblării^[3]. Poziţia postmodernismului a fost o reîntoarcere la îmbrăţişarea tuturor referirilor istorice la eclectism şi ornament, în timp ce deconstructivismul refuză aceste acceptări. Acest refuz aliniază într-un fel arhitectura deconstructivistă cu anti-istorismul multor opere moderne, fiind totodată o parte a definiţie noii mişcări.

Anterior revistei Oppositions, o altă scriere care a separat deconstructivismul de linia generată de modernism şi postmodernism a fost lucrarea Complexitate şi contradicţie în arhitectură de Robert Venturi (în original, Complexity and Contradiction in architecture) publicată în 1966. Fiind simultan un punct important atît pentru postmodernism cît şi pentru deconstructivism, Venturi aduce argumente în Complexity and Contradiction împotriva purităţii, clarităţii şi, mai ales, a simplismului generat de modernism. Datorită publicării acestei lucrări, funcţionalismul şi raţionalismul, cele două curente majore ale modernismului, au fost puse "la zid", fiind privite ca paradigme prin prisma scrierilor postmoderniste şi deconstructiviste.

Vitra Design Museum de Frank Gehry, Weil am Rhein

Citirea lucrării lui Venturi în cheie postmodernă a fost exact acea parte ornamentală şi aluzivă filozofică care aducea bogăţie arhitecturii şi pe care modernismul o ocolise, o eliminase, o uitase sau nu o considerase niciodată. Ca rezultat, arhitecţii postmoderni au început să refolosească ornamentele ca elemente de îmbogăţire ale faţadelor, chiar şi în cazul clădirilor construite "economic" sau "minimalist" (a nu se confunda cu minimalismul, alt curent artistic al secolului XX), răspunzând conceptului lui Venturi de "colibă decorată" sau "cocioabă ornamentată". Raţionalismul design-ului a fost "anulat", dar funcţionalitatea clădirii a fost păstrată. Astfel, afirmaţia anterioară se găseşte în proximitatea tezei majore a următoarei lucrări importante a lui Venturi, ^[4], în care acesta afirma că semnele şi ornamentele pot fi aplicate arhitecturii pragmatice implicînd îmbogăţirea acesteia cu conceptele filozofice complexe ale semiologiei.

[modifică] Referinţe

• Derrida, Jacques (1976). Of Grammatology, (hardcover: ISBN 0801818419, paperback: ISBN 0801818796, corrected edition: ISBN 0801858305) trans. Gayatri Chakravorty Spivak. Johns Hopkins University Press.
• Derrida, Jacques & Eisenman, Peter (1997). Chora l Works. Monacelli Press. ISBN 1885254407.
• Derrida, Jacques & Husserl, Edmund (1989). Edmund Husserl's Origin of Geometry: An Introduction. University of Nebraska Press. ISBN 0803265808.
• Venturi, Robert (1966). Complexity and Contradiction in Architecture, The Museum of Modern Art Press, New York. ISBN 0870702823.
• Venturi, Robert (1977). Learning from Las Vegas (with D. Scott Brown and S. Izenour), Cambridge MA, 1972, revised 1977. ISBN 026272006X.

Muzeul Guggenheim din Bilbao, clădire deconstructivistă având impact vizual, emoţional şi arhitectural, realizare a aceluiaşi Frank Gehry.

[modifică] Vezi şi

• Architectonică
• Günther Behnisch
• Constructivism (artă)
• Deconstrucţie
• Futurism (artă)
• Futurismul rus
• Postmodernism
• Vorticism
• Thom Mayne
• Vlado Milunić
• Wexner Center