Futurism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Serie de articole despre artă

Istoria artei

Arta preistorică

Arta paleoliticului
Arta mezoliticului
Arta neoliticului
Arta rupestră

Arta antică

Arta medievală

Arta occidentală

Arta contemporană

Arta etnografică

Arta occidentală
Arte orientală
Arta Americilor
Arta africană
Arta Oceaniei

Futurismul este o mişcare a modernismului artistic italian, celebrând noua eră a tehnologiei moderne. Iniţiatorul mişcării este poetul Fillipo Tomasso Marinetti care, în 1909 publică Manifestul futurist. Revolta futuristă împotriva tuturor tradţiilor culturale merge mână în mână cu glorificarea "frumuseţii vitezei", cultul maşinilor şi al societăţii contemporane. Metropolele europene, care se dezvoltă într-un ritm alert la începutul secolului al XX-lea, pulsând de vuietul asurzitor al traficului rutier în care primele automobile îşi croiesc drum prin mulţimea de pietoni, biciclişti şi trăsuri, expresie a dorinţei de mobilitate a omului - iată cadrul în care a luat naştere futurismul (din limba italiană: il futuro = viitorul).

Umberto Boccioni - Dinamismul unui ciclist, 1913.

În manifestul său, Marinetti îndeamnă la respingerea artei tradiţionale şi la lichidarea muzeelor şi bibliotecilor, glorificând curajul, revolta şi războiul, preamăreşte viteza, cântă "mulţimile excitate de muncă", precum şi realizările tehnice ale erei industriale. Deşi manifestul este publicat la Paris - cel mai important centru al avangardei timpului - el este destinat cu precădere mediilor intelectuale italiene. În acelalşi timp, pe zidurile oraşului Milano apar afişe cu lăţimea de trei metri şi înălţimea de un metru, din care sare în ochi cuvântul "FUTURISMO", scris cu roşu aprins. Între anii 1909-1916, apar peste cincizeci de manifeste care se referă la sfere atât de variate precum politică, dans, muzică, film, sculptură, pictură sau chiar bucătărie. În anul 1922, Benito Mussolini instituie dictatura fascistă. În ciuda angajamentului naţionalist al lui Marinetti şi al câtorva tineri reprezentanţi ai mişcării, noul regim îi atacă pe futurişti, acuzându-i de depravarea tineretului.Marinetti a vizitat România la invitaţia avangardei literare româneşti, care vedea în el pe unul din patriarhii săi, declarând-se impresionat de incendiul provocat de explozia unei sonde de la Moreni.

Alţi reprezentanţi ai futurismului în literatură au fost Ardengo Soffici (în acelaşi timp şi pictor), Fortunato Depero şi Gian Pietro Luciani. În 1913, Giovanni Papini se situează pe poziţii futuriste în revista "Lacerba", de exemplu cu articolul "Caldo bagno di sangue" ("Baie caldă de sânge"), apoi, văzând ororile războiului, se retrage.

Gino Severini - Tren blindat în acţiune, 1915

In pictură, futurismul este reprezentat de către Umberto Boccioni, Gino Severini, Giacomo Balla, Carlo Carrà şi Luigi Russolo, care publică pe 8 martie 1910 "Manifestul picturii futuriste", mai târziu (1915), "Manifestul construirii futuriste a universului". Futurismul devine, aşadar, o mişcare interdisciplinară care intervine în toate sferele creaţiei artistice. Pictura celor cinci artişti italieni futurişti este adaptată timpului în care trăiesc, constituindu-se în avangardă artistică, corespunzând avangardei tehnologice.

Dacă unui observator neiniţiat mecanismele, motoarele sau bicicletele i se par lipsite de poezie, pentru futurismul italian, dinamismul, forţa, geometria maşinilor, viteza devin teme fundamentale. Creaţia futuriştilor datorează mult divizionismului ("Pointilismului") şi cubismului, şi a influenţat, direct sau indirect, curentele artistice ale secolului al XX-lea, începând de la "cubofuturism" în Rusia (1910), până la reprezentanţii artei "chinetice" în anii şaizeci.

Muzee: Peggy Guggenheim Foundation, Veneţia; Pinacoteca di Brera, Milano; Colecţia G.Mattioli, Milano; Musée National d'Art Moderne, Paris; Von der Heydt Museum, Wuppertal; National Gallery of Canada, Ottawa; Museum of Modern Art, New York; Allbright Knox Art Gallery, Buffalo.

Lucrări reprezentative în pictură: Umberto Boccioni "Dinamismul unui ciclist", (1913); Gino Severini "Dansul ursului la Moulin Rouge" (1913) sau "Tren blindat în acţiune" (1915); Giacomo Balla "Lampă cu arc" (1910-1911); Carlo Carrà "Ieşirea de la teatru" (1910-1911); Luigi Russolo "Dinamismul automobilului" (1912-1913).