Diploma Cavalerilor Teutoni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Portal Ţara Bârsei

Diploma Cavalerilor Teutoni reprezintă un act de donaţie dat de regele Andrei al II-lea al Ungariei Ordinului Cavalerilor Teutoni, în 1211. Prin acesta le era garantată stăpânirea asupra Ţării Bârsei. Originanul diplomei nu s-a păstrat, doar o copie târzie, din 1353.

Cuprins 1 Controverse 2 Documente ce întăresc Diploma sau existenţa acesteia 2.1 Diploma din 1212, «după mai 7» 2.2 Diploma din 1213 2.3 Diploma din 19 aprilie 1218 2.4 Diploma din 1222 sau Bula aurea 3 Referinţe

[modifică] Controverse

Traducerea iniţială a aparţinut lui Eudoxiu Hurmuzaki şi lui Nicolae Densuşianu,^[1], acesta interpretând „desertam et inhabitatam” prin „(teritoriu) pustiu şi nelocuit”. De asemenea, „nullus vaivoda super eos descensum habeat” a fost tradus prin „nici un voievod să nu aibă dreptul de găzduire la ei”. Primul fragment a stârnit o mare controversă printre istoricii români, care au preluat această traducere în lucrările lor. Întrucât acea afirmaţie nu corespundea cu dovezile arheologice, mulţi au considerat diploma drept un fals (de exemplu Sextil Puşcariu). Cu toate acestea, ea a fost confirmată de o serie de alte acte şi diplome, emise în anii imediat următori lui 1211 (a se vedea mai jos).

Primul cercetător care a remarcat greşeli de traducere a textului a fost Paul Lazăr Tonciulescu, cel care, printre altele, a realizat şi traducerea „Gestei Hungarorum” utilizând fotocopii după materialul original şi eliminând multe dintre erorile anterioare.

Astfel, el observă^[2] că regele Andrei al II-lea oferea Terra Borza cavalerilor teutoni, numind-o desertam et inhabitatam, cu precizarea scopului: pacifice inhabitandam. Însă licet, „deşi”, este justificat numai în cazul înlăturării erorii de traducere. În limba latină, deserta înseamnă „pustiu” = „sălbatic”^[3], iar nu „pustiu” = „gol” (în latină vana). De asemenea, verbul inhabito a însemnat întotdeauna „a locui în”, fiind folosit astfel în toate documentele vremii. De asemenea, el se află la numai două cuvinte distanţă în acelaşi text, precum şi în celelalte acte ce întăresc diploma, din anii următori. Peste tot având acelaşi sens, anume „a locui (în)”.

De asemenea, în cazul frazei nullus vaivoda super eos descensum habeat, Tonciulescu oferă traducerea „nici un voievod să nu se coboare/îndrepte asupra lor”, argumentând prin exemple faptul că descensus înseamnă „coborâre” şi nu „găzduire”, iar super se traduce prin „asupra”, nu „la”. În continuare, cercetătorul concluzionează că, potrivit actului, în Ţara Bârsei ar fi existat voievozi lezaţi în drepturile lor, prin răpirea vămilor târgurilor ca importantă sursă de venit. Această presupunere legată de existenţa unei formaţiuni politice tipic românească pe locul Ţării Bârsei, anterior venirii teutonilor a fost vehiculată şi de alţi istorici^[4].

În cele din urmă, Tonciulescu precizează că termenul ultra silvas a fost greşit tradus prin „Transilvania”, argumentând că, potrivit diplomei, limita stăpânirii ungare, şi deci a Transilvaniei, se afla pe Olt. Anume, sunt menţionate „prisăcile” (indagines) Hălmeag (Castrum Almage), Ugra, azi Lunca de Sus (Castrum Noilgiant) şi Micloşoara, azi în oraşul Baraolt (indagines Nicolai). În continuare, menţionează că ultra silvas se traduce literal, „peste păduri”, Ţara Bârsei nefiind inclusă în Transilvania nici chiar două secole şi jumătate mai târziu^[5].

[modifică] Documente ce întăresc Diploma sau existenţa acesteia

[modifică] Diploma din 1212, «după mai 7»

Dată de episcopul ultrasilvan Wilhelm, în ea se preconizează o serie de măsuri pentru a nu fi asuprit poporul autohton:

„le-am dat lui şi fraţilor săi aşezaţi în ţara din părţile Transilvaniei, pe care le-am dăruit-o pentru paza hotarelor acest privilegiu atât de însemnat ca nici un monetar să nu aibe voie de a intra în ţinutul lor de peste păduri (ultra silvas) sau să cuteze a supăra cu ceva... iar pentru ca poporul ce locuieşte acolo să nu fie asuprit de ei în vreo privinţă”^[6].

[modifică] Diploma din 1213

Prin aceasta se stabileşte ce fel de dijme să se ia de la localnici.

[modifică] Diploma din 19 aprilie 1218

Emisă la Laterano (Roma), o întăreşte pe cea din 1213 în ceea ce priveşte dijmele. Aceasta adaugă:

„Al nostru frate Wilhelm, episcopul ultrasilvan... a îngăduit casei voastre, cu învoirea capitlului său, să luaţi dijma acestui pământ de la locuitorii lui de acum şi cei viitori şi să clădiţi biserici, păstrând însă pentru sine şi urmaşii săi dijmele ungurilor şi secuilor, dacă s-ar întâmpla să se strămute ei în această ţară”^[7].

Acest document demonstrează faptul că Ţara Bârsei nu era, la acea vreme, populată cu unguri sau secui, iar aceştia nu aveau nici măcar în intenţie aşa ceva^[8].

[modifică] Diploma din 1222 sau Bula aurea

Prin ea se confirmă din nou cea din 1211 şi sunt adăugate scutiri de vămi, la trecerea cavalerilor teutoni prin ţara secuilor sau ţara blacilor:

„Idem concessimus, quod nullum tributum debeant persolvere nec populi eorum cum transierint per terram Siculorum aut per terram Blacorum, homines quoque nunc terram inhabitantes”^[9].

De asemenea,

„pe lângă aceasta, pe oamenii ce locuiau în numitul ţinut atunci când vi s-a făcut dania vouă şi casei voastre, vi i-a lăsat liberi, fără nici o cerinţă^[10]... Vi s-a îngăduit să vă bucuraţi şi de libertatea ca nici un schimbător de bani de dincolo de păduri să nu cuteze a intra în ţara voastră”^[11].

[modifică] Referinţe