Epitrahil
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Epitrahil sau patrafir, în riturile creştine, cel mai important veşmânt liturgic, purtat de preot şi episcop în timpul slujbelor, în formă de eşarfă a cărei extremităţi atârnă în jos pe piept.
[modifică] Terminologie
Cuvântul românesc vine de la denumirea grecească επιτραχήλιον, de la επί τράχηλου (epi traxhêlu = “pe grumaz”). În limba latină se cheamă «stola», termen împrumutat vocabularului vestimentar laic. În engleză se face diferenţa între «stole», “epitrahil colorat”, şi «scarf» “epitrahil negru”.
[modifică] Folosinţă
De fapt, epitrahilul e acelaşi veşmânt cu orarul. Vasile cel Mare (†379) spune că, atunci când diaconul e hirotonit întru preot, nu trebuie să i se ia orarul, însă să poarte orarul pe grumaz, în loc de a-l purta în diagonală peste piept.
În riturile apusene, epitrahilul îşi păstrează forma exactă de eşarfă. Din cauza incomodităţii, în riturile răsăritene, cele două extremităţi sunt cusute laolaltă.
În mod normal, epitrahilul poate fi purtat imediat peste hainele laice, însă pentru liturghie, se poartă peste stihar, iar peste epitrahil se îmbracă felonul.
[modifică] Bibliografie
- RPE Mercenier (ed.), La Prière des Églises de rite byzantin, Tom I: L’Office divin, la liturgie, les sacrements, Monastère de Chevetogne (Belgique), 1937.
- Divines Liturgies de Saint Jean Chrysostome & de Saint Basile de Césarée, Monastère de la Théotokos, Villebazy, 2002.
