Eugen Aburel
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dr. Eugen Bogdan Aburel (n. 23 ianuarie 1899, Galaţi - d. 16 decembrie 1975, Bucureşti) a fost un medic român, obstretician şi chirurg renumit al vremii, inovator în unele tehnici chirurgicale ginecologice. S-a remarcat prin studiile asupra anatomiei şi fiziologiei inervaţiei senzitive a organelor genitale feminine, dar şi prin introducerea unor metode originile de analgezie a conducţiei la naştere, formulând în acest sens unele prinicpii în anestezia locală continuă (Prof. Lull şi Hingson în Controlul durerilor de naştere, 1945 menţionează paternitatea profesorului Aburel în identificarea principiului anesteziei continui). A contribuit la studierea psiprofilaxia durerilor naşterii, a preconizat rezecţia nervului presacrat în tratamentul vărsăturilor grave cauzate de sarcină, a studiat dinamica endometrului şi a elaborat o metodă de apreciere a excitabilităţii uterine. A cercetat declanşarea naşterii prin puncţia amniotică precum şi perfuzia intersegmento-ovulară.
Cuprins |
[modifică] Viaţa
Se naşte la Galaţi în 1899. Tatăl, dintr-o familie de armeni din Moldova, cu ramificaţii la Galaţi, Focşani, Panciu, încă de la începutul secolului al XIX-lea. Mama, descendentă din familia mitropolitului Veniamin Costache. Numele Aburel apare între anii 1924-1942 pe lista abonaţilor revistei de cultură armeană „Ararat” de sub direcţia lui V. Mestugean.
[modifică] Activitate profesională
Între anii 1919-1924 este aspirant şi asistent în cadrul secţiei de Anatomie a Facultăţii de medicină din Iaşi, iar în anul 1922 este medic intern, cu concurs, la maternitatea Grigore Ghica din Iaşi. În 1923 devine doctor al aceleiaşi facultăţi, suţine lucrărea cu titlul Contribuţii la tratamentul infecţiei puerperale. Din 1928, studiază doi ani în Franţa ca „Asistent étranger” la clinica de Obstetrică-ginecologie „Tarnier” din Paris. În aceaşi perioadă este intern supleant şi apoi asistent la Maternitatea „Boucicault” din Paris. Se întoarce în ţară ca suplinitor al Profesorului Zaharescu-Karaman în funcţia de director al Institutului clinic obstetrical „Grigore Ghica Vodă” (1933-1934), iar din 1934 este doctor docent. În 1933 este raportor la Congresul de Obstetrică din Bucureşti şi colaborator la „Revue Francaise de Gynécologie et d’obstetrique de Paris”. Între 1935-1946 Aburel este profesor de clinică în Institutul din Iaşi şi din 1951 până în 1969 este profesor la clinica de obstetricoginecologică la Institutul de Medicină şi Farmacie din Bucureşti.
Activează şi în diverse foruri medicale interne şi internaţionale de specialitate, îndeplinind diverse funcţii: preşedinte al Societăţii studenţilor în medicină din Iaşi (1921-1922), membru al Societăţii de obstetrică şi ginecologie din Paris (1929), membru al Societăţii franceze de ginecologie (1930), membru al Asociaţiei mondiale pentru prevenirea cancerului uterin (1965), membru corespondent al Academiei de medicină din Paris (1968).
[modifică] Lucrări
- Contribuţie la tratamentul infecţiei puerperale (1923)
- Abces apendicular la stînga (1927)
- Consideraţii asupra durerii în obstetrică (1932)
- Recherches sur les glandes endocrines pendent la vie intrautérine chez l'homme (colaborator, 1939)
- Ginecologia (coordonator, 1959)
- Obstetrică şi ginecologie (coordonator, 1971)
- La tuberculose génitale de la femme (colaborator, 1971)
[modifică] Bibliografie
- Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982
