Florin Manolescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Florin Manolescu este un critic şi istoric literar român. S-a născut la 11 ianuarie 1943 la Bucureşti. A studiat filologie română si germană la Facultatea de Litere a Universitătii din Bucureşti între anii 1963 şi 1968. Din 1968 pana in 1990 a fost asistent la Catedra de literatura româna a aceleiaşi facultăţi, iar din 1990 a devenit conferenţiar. Din 1993 a fost ales lector, iar din 1995 a devenit profesor la Seminarul de romanistică al Universitatii Ruhr din Bochum, Germania.
A deţinut rubrică permanenta de cronică literară la revistele Amfiteatru (1967–1968), România literară (1969), Argeş (1969–1971), Flacăra (1976–1977), Contemporanul (1982–1983) şi Luceafărul (1990–1993). A fost membru activ şi critic literar al fandom -ului din România.
[modifică] Volume publicate
- Poezia criticilor, Editura Eminescu, 1971, Premiul Uniunii Scriitorilor
- Literatura S.F., Editura Univers, 1980
- Literatura de anticipaţie
- Caragiale şi Caragiale, Jocuri cu mai multe strategii Editura Cartea Romaneasca, 1983, reeditare la Editura Humanitas, 2000
- Litere în tranziţie, Editura Cartea Românească, 1998.
- Misterul camerei închise. Nouă povestiri incredibile, Editura Humanitas, 2002.
- Dicţionar al scriitorilor români din exil, Editura Compania, 2003
[modifică] Volume colective
Este autor (selectie, introducere, cronologie, note biobibliografice) al antologiei The Phantom Church and Other Stories from Romania (University of Pittsburgh Press, 1996); A tradus un volum de studii de imagologie romano-germana de Klaus Heitman (Oglinzi paralele, Editura Fundaţiei Culturale Romane, 1996). A colaborat cu articole de sinteza la Dicţionar de literatură română (Editura Univers, 1979) şi la Dicţionarul scriitorilor români (Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995).
