Ghijasa de Sus, Sibiu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Amplasare | |
| Judeţ | Sibiu |
| Oraş | [[{{{oraş}}}]] |
| Comună | Alţâna |
| Comună | [[{{{comună2}}}, Sibiu|{{{comună2}}}]] |
| Atestare | 1364 |
| Populaţie ([[|]]) | |
| Cod poştal | 557007 |
Ghijasa de Sus (maghiară Felsőgezés, germană Obergesäß, săseşte Klegesesz), cunoscută şi ca Visa de Sus, este un sat aparţinător de comuna Alţâna, judeţul Sibiu.
Cuprins |
[modifică] Coordonate geografice
Satul Ghijasa de sus este situat la limita sudică a Podişului Târnavelor din cadrul depresiunii Transilvaniei, în partea inferioară a văii Hârtibaciului. Relieful zonei este preponderent deluros, înălţimea dealurilor oscilând între 500 şi 700 m. Din punct de vedere hidrografic, zona aparţine bazinului râului Hârtibaciu situat între Târnava Mare şi Olt. Latitudine: 45°58'0.00"N şi longitudine:24°24'0.60"E
[modifică] Istoric
Anul primei atestări scrise a localitaţii este 1364 în „Possesiones Martunfolwa et Seez“[1]. În 1456 se face o menţiune documentară ce consemnează trecerea unor teritorii întinse ce aparţin de satele Ghijasa de sus, Ghjasa de Jos, Vecerd şi Ighişul Vechi în posesia unor comiţi din Alţâna. Aceşti comiţi se maghiarizează sub numele de Gerendi şi intră in puternice conflicte cu locuitorii din Alţâna iar, aceştia din urmă se hotărăsc să le cumpere posesiunile şi să îi înlăture. În primavara anului 1848, iobagii din satele Ghijasa de Sus, Vecerd, Ighiş, Bârghiş şi Coveş, s-au strans in Lunca Vecerdului, ridicându-se împotriva nobililor omorându-i pe caţiva şi sechestrându-i pe ceilalţi. Iar, ca măsură punitivă, liderii revoltei au fost capturaţi şi mai apoi spânzuraţi în Dealul Furcilor.
[modifică] Demografie
La recensământul din anul 1930 au fost înregistraţi 753 de locuitori. Dintre aceştia 729 s-au declarat români, 20 unguri şi 4 evrei. Structura confesională era următoarea: 37 ortodocşi, 705 greco-catolici, 4 reformaţi, 4 izraeliţi, 2 unitarieni şi 1 romano-catolic. La recensământul din anul 1992 în sat mai trăiau doar 290 de persoane.
[modifică] Legende locale
Legenda dispariţiei satului Androchel Prima versiune (realtată de către Nicolae Tatu) Se spune că pe dealul numit Gruiul Bumbului ar fi fost asasinat de către străini un român. Fratele celui asasinat fuge în Ţara Românească, unde, înrolat în oştirea domnească dobândeşte ranguri şi aprecieri pentru meritele sale deosebite. Drept rencompensă i se pune la dispoziţie o unitate de militari, cu care, in noaptea Învierii, a distrus satul Androchel, arzând biserica şi omorând locuitorii, razbunând astfel asasinarea fratelui său. Trei bătrâne, reuşind să scape se refugiază fiecare într-o comuna învecinată (Chipăr, Alţâna şi Nocrich), lor revenindu-le părţi din moşia Androchelului. A doua versiune (relatată de Berghea Ioan) se spune că saşii din Androchel ar fi omorât ultimii 2-3 români ce locuiau acolo iar unul dintre aceştia avea doi feciori ce au reuşit sa scape de masacru. Când s-au făcut mari, cei doi s-au înrolat voluntar în armata, unde, datorită meritelor deosebite, au fost avansaţi în grade, unul ajungând căpitan iar celălalt locotenent. Puşi să îşi aleagă o răsplată, ei aleg (fiecare după specialitatea sa militară) unul un escadron de artilerie iar celălalt o companie de infanterie. Cu aceste unităţi, cei doi vin în perioada sărbătorilor de Paşti şi distrug satul Androchel, răzbunând moartea tatălui lor. Trei fete care se găseau în acest timp în satele Alţâna, Chipăr şi Ilimbav au scăpat cu viaţă. Aceste supravieţuitoare au determinat, în timp, împărţirea hotarului Androchel între satele respective. În cultura populară se mai păstrează de pe atunci anumite blesteme: „Hi te-ai hi prăpădit mumă-ta ca Androchelul“ sau „Du-te de te-ai prăpădit ca Androchelul“. Ambele legende converg asupra faptului că, prin prăbuşirea clopotniţei, clopotul s-a îngropat adânc în pământ, peste el şi în jurul lui au crescut bălării şi nimeni nu a mai ştiut de el. Peste mult timp, un păzitor de porci ce pierduse o scroafă, „prinde un fir de cărare“ şi, descoperă în aceste bălării scroafa, care îşi pregătise culcuş în gura clopotului şi fătase acolo. Anunţând autorităţile comunale, clopotul mare, cu sunet puternic ce se auzea până la Sibiu, a fost dezgropat, transportat şi aşezat în turnul Bisericii Evanghelice din Alţâna. Clopotul a fost solicitat în diverse rânduri de către sibieni, chiar şi cu forţa. Aceştia, drept represalii, au tras focuri de armă de pe dealul Nocrichului, reuşind să provoace o spărtură în clopot. Legendă locală culeasă pe cale orală de către Marius Halmaghi şi Constantin Ionaşcu din zona comunei Alţâna şi publicate în „Micromonografia comunei Alţâna“, Sibiu, 1998 ISBN 973-9213-31-6 a cărei veridicitate poate fi probată şi prin dovezi fizice concrete astfel, există documente ce atestă prezenţa unui clopot deosebit în Alţâna care a fost predat autorităţilor, în timpul primului război mondial, pentru nevoile armatei. Totuşi, lipsa unor izvoare istorice în acest sens fac ca legenda dispariţiei satului Androchel sa fie un mit istoric deosebit de captivant, neatestat înca istoric.
[modifică] Personalităţi
[modifică] Legături externe
[modifică] Note
- ^ Autori Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu; ISBN 973-590-856-5, Editura Economică, Sibiu 2003.
- ^ Col. Corneliu P. Vasiu „Eroii aerului“, Editura Militară, Bucureşti, 1983, pg.89
