Gramatica limbii esperanto
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Esperanto |
---|
Acest articol este o parte a seriei de articole despre Esperanto |
Limba |
Esperanto | Gramatică | Scrisori | Fonologie | Ortografie | Vocabular |
Istoria |
Istoria | Zamenhof | Proto-esperanto | "Unua Libro" | Declaraţia de la Boulogne | "Fundamento" | Prague Manifesto |
Cultura şi media |
Cultura | Esperantist | Esperantujo | Film | Internacia Televido | La Espero | Libraries | Literatură | Muzică | Vorbitori nativi | Pop culture references | Publicaţii | Simboluri | Ziua Zamenhof |
Organizaţii şi servicii |
Amikeca Reto | Academia de Esperanto | Kurso de Esperanto | Enciclopedia | Pasporta Servo | Plouézec Meetings | TEJO | UEA | SAT | UK | IJK |
Criticism |
Esperantido | Propedeutic value | Reformed | Riism | Vs. Ido | Vs. Interlingua | Vs. Novial |
Related topics |
Auxiliary language | Constructed language | Ido | Interlingua | Novial | Volapük | Signuno | Anationalism |
Wikimedia |
Portal | Vikipedio | Vikivortaro | Vikicitaro | Vikifonto | Vikilibroj | Vikikomunejo | Vikispecoj |
Acest articol descrie gramatica limbii esperanto. Esperanto este o limbă foarte regulată, practic fără excepţii.
Cuprins |
[modifică] Structura cuvintelor
Esperanto este o limbă aglutinantă. Părţile de vorbire se disting prin vocala finală: -o pentru substantive, -i pentru verbe (la infinitiv) şi pronume personale, -a pentru adjective şi -e pentru adverbe; există şi câteva adverbe, nederivate, terminate în -aŭ. Numeralele şi prepoziţiile nu au nici o terminaţie specifică. Cuvintele consistă dintr-o rădăcină, care le dă sensul, unul sau mai multe afixe (dacă este cazul) şi vocala finală, care arată partea de vorbire a cuvântului. De exemplu, structura cuvântului malsanulejo spital:
prefix | rădăcină | sufix | sufix | vocală finală |
---|---|---|---|---|
mal- | san | -ul- | -ej- | -o |
Rădăcina san- înseamnă sănătate, sănătos. Cu prefixul mal- se obţine sensul opus, adică bolnav. Sufixul -ul- înseamnă persoană, iar -ej- înseamnă loc; adică "loc pentru oameni bolnavi".
[modifică] Substantivul
Toate substantivele se termină în -o. Pluralul se formează adăugând sufixul -j. Există numai două cazuri: nominativ şi acuzativ. Acuzativul se formează adăugând sufixul -n (la plural, după sufixul -j). Prin urmare, un substantiv din esperanto are patru forme, după cum se vede în tabelul următor:
nominativ | acuzativ | |
---|---|---|
singular | -o | -on |
plural | -oj | -ojn |
[modifică] Folosirea nominativului
Nominativul se foloseşte pentru a exprima subiectul propoziţiei:
- La knabo manĝas panon. Băiatul mănâncă pâine.
De asemenea, numele predicativ stă întotdeauna în nominativ (o greşeală des întâlnită la începători este folosirea acuzativului în această situaţie):
- Mi estas knabo. Eu sunt un băiat.
- La studento iĝis fama profesoro. Studentul a devenit un profesor faimos.
Nominativul este folosit cu toate prepoziţiile:
- Mi estas en la domo. Sunt în casă.
- Mi ne povis veni pro vi. N-am putut să vin din cauza ta.
- La centro de la urbo estas tre malnova. Centrul oraşului este foarte vechi.
Câteva prepoziţii pot fi folosite şi cu acuzativul, vezi mai jos.
[modifică] Folosirea acuzativului
În majoritatea cazurilor, acuzativul se foloseşte pentru a desemna obiectul direct:
- La knabo manĝas panon. Băiatul mănâncă pâine.
- La knabon vidis mia amiko. Pe băiat l-a văzut prietenul meu.
Acuzativul este de asemenea folosit cu unele prepoziţii pentru a indica direcţia:
- Mi estas en la domo. Sunt în casă. — dar:
- Mi iras en la domon. Mă duc în casă.
Pentru a arăta durata sau distanţa:
- La kunveno daŭris kelkajn horojn. Întrunirea a durat câteva ore.
- Ni piediris du kilometrojn ĝis lia domo. Am mers doi kilometri până la el acasă.
- Bonvolu atendi min kvin minutojn. Aşteaptă-mă cinci minute, te rog.
În câteva expresii uzuale:
- Bonan tagon! Bună ziua!
- Bonan nokton! Noapte bună!
- Dankon! Mulţumesc!
- Feliĉan naskiĝtagon! La mulţi ani (de zi de naştere)
[modifică] Articolul
În esperanto, articolul hotărât este la, care nu-şi schimbă niciodată forma. Nu există articol nehotărât.
[modifică] Adjectivul
Toate adjectivele se termină în -a. Pluralul şi acuzativul se formează exact ca la substantive. Prin urmare, un adjectiv are tot patru forme:
nominativ | acuzativ | |
---|---|---|
singular | -a | -an |
plural | -aj | -ajn |
Adjectivul se acordă în caz şi număr cu substantivul pe care îl determină. Cum în esperanto nu există gen gramatical, nu poate fi vorba de acord în gen. Câteva exemple:
- Nia nova samklasano estas lerta. Noul nostru coleg este deştept.
- Mi ne konas nian novan samklasanon. Nu-l cunosc pe noul nostru coleg.
- Niaj novaj samklasanoj estas lertaj. Noii noştri colegi sunt deştepţi.
- Mi ne konas niajn novajn samklasanojn. Nu-i cunosc pe noii noştri colegi.
[modifică] Pronumele
Pronumele personale din esperanto sunt următoarele:
singular | plural | ||
---|---|---|---|
pers. I | mi | ni | |
pers. a II-a | ci / vi | vi | |
pers. a III-a | masculin | li | ili |
feminin | ŝi | ||
neutru | ĝi | ||
nehotărât | oni | ||
reflexiv | si |
Acuzativul se formează adăugând -n, ca la substantive şi adjective: mi eu, min pe mine. Adjectivul pronominal posesiv se formează adăugând -a, şi se declină ca oricare alt adjectiv: ni noi, nia al nostru, a noastră.
[modifică] Folosire: ci şi vi
Pronumele ci este foarte rar folosit în esperanto. În general nici nu apare în manuale, iar atunci când este folosit, poate avea o conotaţie peiorativă. Prin urmare, pronumele vi este folosit şi la singular, şi la plural, şi ca pronume de politeţe, coresponzând pronumelor din română tu, voi, dumneata şi dumneavoastră.
[modifică] Folosire: li, ŝi şi ĝi
Pronumele li şi ŝi se folosesc numai cu referire la persoane sau animale şi lucruri personificate. Pronumele ĝi poate desemna animale, lucruri, idei abstracte etc.
[modifică] Folosire: oni
Pronumele oni nu are un corespondent exact în limba română. Este echivalentul franţuzescului on sau germanului Mann. Se foloseşte atunci când este vorba de ceea ce se face în general, când autorul acţiunii nu poate fi bine precizat. Este folosit mai ales ca subiect. De exemplu:
Ĉi tie oni laboras multe. Aici se munceşte mult. - este vorba de oameni în general, şi nu de cineva anume.
[modifică] Corelativele
-o (lucruri) | -u (persoane) | -es (posesor) | -a (fel) | -e (loc) | -al (motiv) | -am (timp) | -el (mod) | -om (cantitate) | |
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
ki- (interogativ) | kio ce | kiu cine | kies al cui | kia ce fel de | kie unde | kial de ce | kiam când | kiel cum | kiom cât |
ti- (demonstrativ) | tio (lucrul) acesta | tiu acesta | ties al acestuia | tia ase- menea, de acest fel |
tie aici, acolo | tial din cauza asta | tiam atunci | tiel aşa | tiom atât |
i- (nehotărât) | io ceva | iu cineva | ies al cuiva | ia de vreun fel | ie undeva | ial dintr-un motiv sau altul | iam cândva | iel cumva | iom câtva |
neni- (negativ) | nenio nimic | neniu nimeni | nenies al nimănui | nenia de nici un fel | nenie nicăieri | nenial fără nici un motiv | neniam niciodată | neniel în nici un fel | neniom nici o cantitate, deloc |
ĉi- (total) | ĉio tot | ĉiu toată lumea | ĉies al tuturor | ĉia de toate felurile | ĉie pretutindeni | ĉial din toate motivele | ĉiam întotdeauna | ĉiel în toate felurile | ĉiom toată (cantitatea) |
[modifică] Verbul
Toate verbele se termină la infinitiv în -i. Există trei moduri finite: indicativ, condiţional şi imperativ. La indicativ se face diferenţa între prezent, trecut şi viitor; celelalte moduri nu au timpuri. În plus, există un participiu activ (format cu infixul -nt-) şi unul pasiv (-t-) pentru fiecare dintre cele trei timpuri.