Henrik Pontoppidan
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Henrik Pontoppidan(n. 24 iulie 1857 - d. 21 august 1943) este scriitor danez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1917.
Cuprins |
[modifică] Motivaţia Juriului Nobel
"pentru modul autentic în care descrie viaţa din Danemarca."
[modifică] Date biografice
Strămoşii lui Henrik, care se numeau Broby, bro însemnând "pod", şi by "oraş", şi-au larinizat numele în secolul al XVII-lea, transformându-l, prin calc lingvistic, în Pontoppidan, format din pons şi oppidanus. Henrik s-a născut, în 1857 în oraşul Fredericia din Iutland, partea continentală a Danemarciei, într-o familie de păstori, care se mută ulterior către nord, în Randers. Acolo urmează viitorul scriitor studiile primare şi secundare. Deşi destinat de familie carierei ecleziastice, preferă să se înscrie la institutul politehnic din Copenhaga, ca un demn reprezentant al spiritului realist-pozitivist ce domnea în rândurile tineretului studios. Curând însă abandonează aceste preocupări inginereşti îndreptându-şi interesele spre literatură. În acest timp, călătorind în Elveţia, cunoaşte o ţărăncuţă frumoasă cu care se căsătoreşte, stabilindu-se la ţară ca învăţător. Începe acum să publice nuvele şi romane în care frumuseţilor naturii le contrapune aspecte din viaţa grea a ţărănimii sărace, cu grave probleme sociale, înăsprite încă şi mai mult de influenţa nefastă a bisericii şi şcolii săteşti. Amărăciunea, pesimismul - generate de destrămarea iluziilor într-o viaţă câmpenească idilică, dar şi de eşecul pe planul vieţii personale - îl hotărăsc, în 1892, să divorţeze şi să se reîntoarcă la Copenhaga. Recăsătorit, se dedică acum exclusiv literaturii, abordând marea sa trilogie Pământul făgăduinţei , o veritabilă frescă socială în care, printre evidente influenţe autobiografice, reuşeşte să se distanţeze atât de creştinism, cât şi de orice idealizare a ţăranului, de tip rousseau-ist şi tolstoian.
[modifică] Bibliografie
- Trilogia Det forjættede land (Pământul făgăduinţei) (1891 - 1895), alcătuită din:
- Muld (Pământul natal) (1891)
- Det forjættede land Pământul făgăduinţei) (1892)
- Dommens dag (Ziua judecăţii) (1895)
- Lykke Per (Per cel norocos) (1898 - 1904)
- De dødes rige (Împărăţia morţilor) (1912 - 1916)
[modifică] Legături externe
| Predecesor: Verner von Heidenstam |
Premiul Nobel pentru literatură 1917 |
Succesor: Carl Spitteler |
