Ioan Muraru
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioan Muraru (n. 2 septembrie 1938, com. Dolheşti, judeţul Suceava) este un jurist român, care a îndeplinit funcţia de judecător la Curtea Constituţională a României (1992-2001). În prezent, deţine demnitatea de Avocat al Poporului (din 2001).
Cuprins |
[modifică] Biografie
Ioan Muraru s-a născut la data de 2 septembrie 1938 în com. Dolheşti, judeţul Suceava. După absolvirea Liceului de băieţi din Fălticeni (1955), a urmat cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti (1955-1959). Ulterior a absolvit şi cursuri postuniversitare de limbi străine la Universitatea din Bucureşti (1975). În anul 1972, a obţinut titlul ştiinţific de doctor în drept al Universităţii "Babeş - Bolyai" din Cluj-Napoca.
După absolvirea Facultăţii, a lucrat o scurtă perioadă ca procuror stagiar (1959-1960). Apoi, în anul 1960, a fost angajat în învăţământul superior la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, unde a urcat pe rând treptele ierarhiei didactice: preparator, asistent, lector, conferenţiar şi, din anul 1991, profesor universitar de drept constituţional şi instituţii politice. Între anii 1992-1994, a fost şeful Catedrei de Drept public. În prezent, este şi conducător ştiinţific de doctorat la Facultatea de Drept - Universitatea din Bucureşti.
După Revoluţia din decembrie 1989, prof. dr. Ioan Muraru a îndeplinit funcţiile de membru în Comisia de redactare a legii electorale din 1990; membru în Comisia parlamentară pentru redactarea proiectului Constituţiei României (1990-1991); membru în Comitetul Director al Institutului Român pentru Drepturile Omului; membru al Senatului Universităţii din Bucureşti.
În anul 1992 a fost numit, de către Camera Deputaţilor, în demnitatea de judecător la Curtea Constituţională a României, pentru un mandat de 9 ani. De asemenea, în perioada 1995-1998, a îndeplinit funcţia de preşedinte al Curţii Constituţionale. Mandatul său de judecător a expirat în anul 2001.
După expirarea mandatului de judecător la Curtea Constituţională, prin Decretul nr. 668 din 17 august 2001 al Preşedintelui României, Florin Bucur Vasilescu a fost acreditat în calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Tunisiană. A fost rechemat în ţară în anul 2006 şi pensionat.
În anul 2000, a fost decorat de către preşedintele României, Emil Constantinescu, cu Ordinul Naţional "Pentru Merit" în grad de Mare Cruce.
La data de 4 octombrie 2001, Ion Muraru a fost ales de către Senatul României în funcţia de Avocat al Poporului, fiind reales de către Parlamentul României la 10 mai 2006, pentru un mandat de cinci ani.
În prezent, prof. univ. dr. Ioan Muraru predă ca profesor de drept constituţional şi instituţii politice la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti. Este căsătorit şi are doi copii.
[modifică] Lucrări publicate şi distincţii obţinute
Ioan Muraru este autor de manuale, cursuri şi monografii şi a peste 100 de studii de Drept constituţional, dintre care menţionăm următoarele:
- "Constituţia României – comentată şi adnotată" (Regia autonomă „Monitorul Oficial ”, Bucureşti, 1992) - în colaborare cu Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Florin Bucur Vasilescu, Ioan Deleanu şi Ioan Vida;
- "Dreptul parlamentar românesc" (1994, reeditată în 1995 şi 2005) - în colaborare cu Mihai Constantinescu;
- "Drept constituţional şi instituţii politice", 2 vol. (2003, reeditat în 2006) - în colaborare cu Elena Simina Tănăsescu;
- "Liber Amicorum - Despre constituţie şi constituţionalism" (Ed. Hamangia, 2006).
El a participat la numeroase simpozioane, colocvii şi sesiuni ştiinţifice organizate în ţară şi peste hotare, pe teme de Drept constituţional. El a organizat un Centru de Drept Constituţional şi Instituţii Politice, al cărui director este, pe lângă Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, care colaborează pe linie ştiinţifică cu centrul similar de la Universitatea Paris I- Sorbona.
Pentru activitatea sa ştiinţifică, prof. dr. Ioan Muraru a obţinut următoarele distincţii:
- Titlul de conferenţiar universitar evidenţiat (19 iunie 1984);
- Diploma de merit pentru importanta contribuţie la edificarea statului de drept din România, conferită de Uniunea juriştilor democraţi din România şi revista "Palatul de Justiţie" (1992);
- Premiul "Mircea Manolescu" pe anul 1994;
- Diploma de onoare şi medalia Justiţiei Române (1995);
- Medalla del Tribunal Constitucional Madrid (15 martie 1996);
- Orden al merito en la funcion judicial Republica Venezuela, Consejo de la judicatura, Caracas, 26 de Marzo de 1996;
- Premiul "Istrate Micescu", acordat de Uniunea Juriştilor din România (anul 2000);
- Ordinul Naţional "Pentru merit în grad de Mare Cruce", acordat prin decret al Preşedintelui României (2000).