Iosif

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sf. Iosif în atelierul său de tâmplărie (triptic din 1425)

Iosif este un personaj biblic, soţul Fecioarei Maria.

Cuprins

1 Viaţa
2 Cultul
3 Bibliografie
4 Legături externe

[modifică] Viaţa

Potrivit Evangheliei după Matei şi celei după Luca, Iosif se trage din neamul şi casa lui David (Mt 1, 1-16; Lc 1, 26-27), fiind astfel legătura între neamul regesc şi Christos. Iosif era logodit cu o fecioară numită Maria, despre care s-a aflat că a zămislit de la Duhul Sfânt. Iosif, după cum spune Evanghelia, "fiind drept şi nevoind s-o dea pe faţã, a voit s-o lase pe ascuns" (Mt 1, 19). Corectitudinea lui Iosif se manifestă prin faptul că nu vrea să acopere cu numele său un copil al cărui tată nu este cunoscut, dar şi prin faptul că este convins de virtutea Mariei şi nu vrea să o lase în seama rigorilor legii, repudiind-o (cf. Dt 22, 20-21).

Un înger îi apare în vis şi-i risipeşte temerile. Atunci, Iosif o ia la el pe Fecioara Maria, care l-a născut pe Isus (Mt 1, 20-25). Iosif ajunge împreună cu Maria la Betleem, deoarece, din porunca lui Cezar Augustus, toţi locuitorii trebuiau să se înscrie la recensământ în cetatea de origine. Pruncul Isus se naşte la Betleem. Iosif, fiind înştiinţat, tot în vis, că regele Irod încearcă să-l omoare pe nou-născut, fuge împreună cu Maria şi cu pruncul Isus în Egipt (cf. Mt 2, 13-15), rămânând acolo până la moartea regelui. S-a temut însă să se întoarcă în Iudeea, deoarece acolo domnea fiul lui Irod; de aceea, s-a stabilit în Galileea, la Nazaret (cf. Mt 2, 19-23).

Ultima dată este menţionat în Evanghelie cu ocazia pelerinajului la Ierusalim, când Isus, în vârstă de 12 ani, s-a pierdut de părinţii săi. Maria şi Iosif îl caută trei zile, după care îl găsesc în Templu, în mijlocul învăţaţilor (cf. Lc 2, 41-50).

Nu se ştie cât a trăit Iosif; din puţinele informaţii ale Evangheliilor despre el, reiese că era un om al credinţei şi de încredere, cunoscător al tainelor dumnezeieşti, un om tăcut. Ca soţ al Fecioarei Maria i-a ţinut loc de tată lui Isus.

[modifică] Cultul

Cinstirea publică a Sfântului Iosif începe, în Apus, în sec. XIV-XV. Sărbătoarea lui (19 martie) a fost introdusă în calendarul romano-catolic în 1621. Papa Pius al IX-lea l-a declarat patron ocrotitor al Bisericii.

[modifică] Bibliografie

Biblia
"Catehismul Bisericii Catolice", Arhiepiscopia romano-catolică Bucureşti, 1993.
P. Benoit, note la Evanghelia după Matei, "La Bibbia di Gerusalemme", Bologna 1971.
"Schott-Messbuch", Freiburg 1962.