De la Wikipedia, enciclopedia liberă
- Alba - oraşul Alba Iulia (Bălgrad), probabil numit de la culoarea albă a zidurilor cetăţii medievale.
- Arad - oraşul Arad, denumit în secolul XI Urod, după numele unui cavaler ungur, având rădăcina ur, care înseamnă domn.
- Argeş - râul Argeş, pe vremea dacilor numit Argessos, probabil însemnând "strălucitor"
- Bacău - oraşul Bacău, pentru care există mai multe etimologii posibile: un conducător local numit Bako, fructul strugurelui, care creşte în vecinătate (bacă [1]) sau chiar zeul Bachus.
- Bihor - probabil din sârbeşte vihor (volbură), dar e posibilă şi o etimologie traco-dacică, după numele cetăţii "Biharea" din bi (doi) + harati (a lua, a duce), posibil cu sens de două posesiuni.
- Bistriţa-Năsăud
- râul şi oraşul Bistriţa - denumire de origine slavonă (apă repede)
- oraşul Năsăud - cuvântul german Nussdorf (Satul nucilor)
- Botoşani - după oraşul Botoşani, etimologie incertă; posibil 1.) de la antroponimul Botos [[2]] 2.) de la regionalismul botoş însemnând căpuşă [3]; alte variante ar fi cuvintele 3.) botos [4] sau 4.) botoşei [5]
- Braşov - 1.) denumire slavă 2.) denumire peceneagă, de la hidronimul Baraso, atestat din anii 1300, azi identificat de cei mai mulţi specialişti cu râul Graft/Pietrele lui Solomon, mult mai mare şi mai învolburat atunci (bara šu = "apă cenuşie", tradus incorect de Alexandru Madgearu ca "apă albă" [[6]], întrucât bara, boru înseamnă cenuşiu). Teoria peceneagă este întărită şi de faptul că principale hidronime din zonă amintesc de pecenegi: Zizin, Bârsa, Tatrang (Tărlungeni în maghiară şi germană), Tömös (Timiş în maghiară şi germană). Pentru mai multe detalii, vezi Braşov - Consideraţii etimologice.
- Brăila - probabil denumire slavă "Brailov"
- Buzău - 1.) probabil de la cuvântul buză 2.) din cuvântul maghiar "bodza", în dialectul secuiesc "bozza", "bozzó" (= soc), teorie întărită de numele maghiar al Întorsurii Buzăului (Bodzaforduló) şi Sitei Buzăului (Szitabodza), precum şi de faptul că zona aparţinea de vechiul judeţ Săcuieni (Saac)
- Caraş-Severin
- râul Caraş - cuvântul serbo-croat Kraš (zonă calcaroasă)
- Turnu Severin - probabil de la împăratul roman Severus, care a construit un turn pentru a comemora o victorie
- Călăraşi - cuvântul călăraş, corp militar auxiliar în evul mediu, în Ţara Românească [7]
- Cluj - din latină Clusium (castru medieval) nume dat de coloniştii germani (Klausenburg)
- Constanţa - oraşul Constanţa a fost denumit Constantiana de împăratul bizantin Constantin cel Mare
- Covasna - cuvântul slavon Cvaz (acrişor, referitor la gustul apelor minerale din zonă)
- Dâmboviţa - posibil după râul Dâmboviţa, cuvântul dâmb + sufix -iţa, dar particula -ov ar putea arăta o origine slavonă
- Dolj - de la slavicul dolu (vale) şi râul "Jiu" ("Jiul de vale")
- Galaţi - probabil de la tribul celtic al galilor, care locuiau prin aceasă zonă în antichitate, fie de la regiunea Galiţia; O altă variantă ar fi din limba cumană gala(t) preluat din arăbescul kalhat (fortăreaţă)
- Giurgiu - oraşul Giurgiu, fondat de genovezi în secolul XIV pentru a controla traficul pe Dunăre; numit după Sf. Gheorghe (san Giorgio), patronul oraşului lor natal.
- Gorj - de la slavicul gora (munte) şi râul "Jiu" ("Jiul de munte")
- Harghita
- Hunedoara - de la oraşul Hunedoara, compus din antroponimul Honod + magh. "vára" ("cetatea lui"), vezi de ex. Timiş-oara. Din toponimul Huniad îşi trag numele Huniazii (="cei din Huniad").
- Ialomiţa - după râul Ialomiţa, denumire de origine slavonă ialov = "pustiu"
- Iaşi - oraşul Iaşi, posibil de la populaţia sarmatică Iazygi care locuia în regiune în secolul I.
- Ilfov - denumire de origine slavonă
- Maramureş - probabil compus din Mara (origine traco-dacică: stâncă, înrudit cu "mal") şi Mureş (vezi mai jos)
- Mehedinţi - din maghiară méhed, prisacă, stupină. Este motivul pentru care vechea stemă a judeţului avea reprezentate mai multe albine.
- Mureş - după râul Mureş, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Maris.
- Neamţ - după oraşul Piatra Neamţ, neamţ cu sensul de "german", teutonii construind o fortificaţie în zonă.
- Olt - după râul Olt, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Alutus.
- Prahova - după râul Prahova, denumire de origine slavonă: prah- însemnând cataractă de apă (înrudit cu cuvântul românesc prag) + sufix -ova
- Satu Mare - "satul mare"
- Sălaj - din magh. Szilágy, compus din "szil" (ulm) + "ágy" (albie), adică Valea Ulmilor (Iorgu Iordan: Toponimia românească, p. 104)
- Sibiu - provine din numele râului Cibin, care derivă din slavul sviba (sînger, corn). Latin: Cibinium'
- Suceava - vezi "teoria maghiară" al lui Simion Dascălul şi "teoria română" al lui Antal Kiss :-) Suceava
- Teleorman - denumire de origine cumană deliorman, însemnând "pădure nebună".
- Timiş - după râul Timiş, denumit Tibisis de către romani.
- Tulcea - denumire compusă din Tul (etimologie necunoscută) + turk cay(râu, apă curgătoare).
- Vaslui - nume derivat din hidronimul Vaslui, compus din Vas sau Vasul (etimologie necunoscută) + turk uj (râu, apă curgătoare).
- Vâlcea - 1.) slavă vâlk (lup), vezi Ioan şi Farcaş 2.) româneşte vâlcea (vale îngustă) [8]
- Vrancea - slavă vrana (corb); în româna veche "frânc", "frâncu" însemna "occidental", "franc". Etimologia "francea"-"vrancea" este foarte probabilă, mai ales având în vedere vecinătatea zonei respective cu zona populată în evul mediu de saşi. Este puţin probabil ca amintirea Babei Vrâncioaia să vreo aibă legătură cu corbii, varianta "Baba Frâncioaia" fiind în schimb foarte plauzibilă.
