Mănăstirea Glavacioc
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mănăstirea Glavacioc este o mănăstire din judeţul Argeş.
[modifică] Istoric
Despre mănăstire nu există date certe cu privire la înfiinţarea ei, dar se consideră că este din vremea lui Mircea cel Bătrân, care i-a închinat satul Călugăreni de pe Neajlov.
În 1496 Vlad Vodă Călugărul ridică din temelie o biserică din zid în locul uneia din lemn, pe care a înzestrat-o cu multe venituri şi moşii, fiind considerat acum cel dintâi ctitor. Cea dintâi refacere aparţine lui Mihnea al II-lea Turcitul, care a construit şi chiliile precum şi clopotniţa din piatră. Paul de Alep care a însoţit pe patriarhul Macarie de Antiohia în ţările române, scrie în notele lui: „Iar chiliile mânăstirii toate sunt din piatră. Între 1701-1704, când domn era Constantin Brâncoveanu, s-a făcut a doua renovare fiind egumen Ştefan“.
A fost apoi zidită din temelie de Eforia Şcoalelor prin boierul paharnic Costache Faca în 1843. În 1858 biserica este închisă din cauza degradării. Biserica lui Vlad Vodă Călugărul era mare, cu două turle, pe când biserica lui Costache Faca, din 1843, este simplă cu o singură turlă din lemn, tencuită cu var în interior şi tâmpla din lemn, fără sculpturi. În locul ctitorilor, când s-a refăcut pictura şi-a pus chipul său îmbrăcat în frac şi pantaloni galbeni, frezat, cu o decoraţie turcească şi alta rusească, pe piept. Portretul lui este pe zidul din apus. Pe zidul nordic este chipul mitropolitului Neofit, iar pe zidul dinspre miazăzi este pictat domnitorul Gheorghe Bibescu cu acest titlu „Georgie Dumitru Bibescu Voievod a toată Ungrovlahia“. Reparaţiile au făcut să dispară pictura în partea superioară a zidurilor. Ultima reparaţie a ansamblului s-a făcut în anii 1974-1976, când s-a refăcut şi clădirea chiliilor care a fost acoperită cu tablă.
