Gheorghe Bibescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gheorghe Bibescu (* 1804, Craiova - † iunie 1873, Paris), a fost domnitor în Ţara Românească: 1 ianuarie 1843 - 13/25 iunie 1848.
Este frate cu principele Barbu Ştirbei. După ce-şi face studiile la Bucureşti şi Paris, intră în 1824 în administraţia publică a ţării, la Ministerul de Justiţie şi de Externe, dar demisionează în 1834, trăind până la 1842 la Paris şi Viena. Reîntors, conduce opoziţia contra domnitorului Alexandru Ghica şi reuşeşte să ia tronul. Ca domnitor a luat unele măsuri bune: a mărit armata numeric, a pus ordine în finanţele ţării, i-a ajutat pe sinistraţii bucureşteni care şi-au pierdut casele în urma unui incendiu în ziua de Paşti a lui 1847. Domnia lui a suferit din cauza influenţei covârşitoare a Rusiei. Concesia minelor dată rusului Trandafiloff, produce mari nemulţumiri, iar adunarea ţării o anulează. Bibescu însă, suspendă adunarea "pentru rele aplicări şi gândiri". La fel de rău a fost primită încercarea lui de a introduce limba franceză ca limbă de predare în şcolile superioare. Revoluţia Franceză de la 1848, se repercutează şi în Bucureşti. Dupa citirea Proclamatiei de la Islaz (9 iunie), ea este impusă şi domnitorului la Bucureşti. Bibescu a fost indecis, nu trecut nici de partea revoluţiei şi nici nu a înăbuşit-o, astfel încât este nevoit să abdice la 13/25 iunie 1848 şi să părăsească ţara plecând în Transilvania.
| Predecesor: Alexandru Ghica |
Domnitor al Ţării Româneşti 1843 - 1848 |
Succesor: Barbu Ştirbei |
