Mircea Flonta
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mircea Flonta (n. 1932, Supur, Satu Mare) este un filozof român, profesor de filozofie la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti, specialist în teoria cunoaşterii, epistemologie, filozofia limbajului. Este membru corespondent al Academiei Române. În perioada 1951-1955 urmează cursurile Facultăţii de Filozofie din Bucureşti. Obţine doctoratul în filozofie în 1970 cu o lucrare despre epistemologia genetică.[1] iar în perioadele 1972-1973, 1985, 1991 a fost bursier Humboldt.
A tradus din Hume, Kant, Wittgenstein, Popper, von Wright, Einstein, Kuhn, Russell, St. Toulmin şi A. Janik.
Cuprins |
[modifică] Operă
[modifică] Selecţie din opera publicată
- Adevăruri necesare? Studiu monografic asupra analiticităţii, 1975
- Presupoziţii în ştiinta exactă, 1985
- Cognito. O introducere critică în problema cunoaşterii, 1994
- Imagini ale ştiinţei, 1994
- Cum cunoaştem pasărea Minervei? Reflecţii asupra percepţiei filozofiei în cultura românească, 1998
- Ludwig Wittgenstein în filosofia secolului XX (co-autor Gheorghe Ştefanov), Editura Polirom, 2002
- Religia şi societatea civilă, Editura Paralela 45, 2005
- Apropieri - Convorbiri cu Romulus Brâncoveanu, Editura Paralela 45, 2005
- Kant în lumea lui şi în cea de azi. Zece studii kantiene, Editura Polirom, 2005
