Municipium

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Un municipium era al doilea rang pe care îl putea atinge un oraş roman, fiind inferior din acest punct de vedere unui oraş cu statut de colonia.

Lucrul esenţial într-un municipium era autoguvernarea.

Primul municipium a fost Tusculum. Cetăţenii unui municipium (de prim ordin) aveau cetăţenie romană deplină şi drepturi (civitas optimo iure), printre care se număra şi dreptul la vot.

Un al doilea ordin de municipii erau, de obicei, fostele centre tribale importante. Spre deosebire de cele de prim ordin, locuitorii acestora nu erau cetăţeni romani deplini (deşi magistraţii puteau deveni după pensionare), însă aveau datoriile unor cetăţeni deplini, din punctul de vedere al taxelor plătite şi al serviciului militar. Cel mai important era absenţa dreptului de vot (dreptul suprem la Roma, şi un indicator al drepturilor complete). Un municipium era guvernat de un consiliu de patru oficiali aleşi anual.