Muzeul de Ştiinţele Naturii din Târgu Mureş

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Muzeul de ştiinţele naturii, situat pe strada Horea nr. 24 în Târgu Mureş, a fost construit în stilul neobaroc, având elemente ale stilului renascentist italian, şi a fost destinat a fi lăcaş al Muzeului de Artă Secuiască. Clădirea adăposteşte astăzi exponate aparţinând tezaurului natural mureşan.

ISTORICUL CLĂDIRII ŞI MUZEULUI DE ŞTIINŢELE NATURII

Primele discuţii pe tema înfiinţării unei instituţii muzeale au fost purtate în 1874 la o şedinţă a Asociaţiei Secuieşti de Cultură, dar ideea s-a concretizat abia în 1885, când s-a vorbit despre un Muzeu al Industriei şi Meşteşugurilor, ce urma a fi construit pe un teren dat de către edilii oraşului din terenurile de exerciţiu ale pompierilor (pe fosta stradă a Luntraşilor, azi Horia). Proiectul construcţiei a aparţinut arhitectului Kiss Istvan (profesor universitar), iar lucrările au demarat în 1890, avându-i ca antreprenori pe Sofalvi Jozsef şi Soós Pál, construcţia fiind finalizată în 1894. Stilul clădirii este neoclasic, cu elemente greceşti şi renaisseance italiene. Statuile din timpanul faţadei sunt realizate de Rona Jozséf, semnificând misiunea statului în promovarea industriei. În 1931, Aurel Filimon propune înfiinţarea unei secţii de ştiinţe naturale, având o colecţie personală de botanică (peste 3000 de plante), entomologie (6600 specii de insecte), mineralogie, petrografie, paleontologie (peste 4000 piese). În timpul celui de-al doilea război mondial se pierde mare parte a materialului expoziţional (cel de ştiinţele naturii, expus în pavilioanele expoziţionale de la Bucureşti a fost distrus în totalitate), iar cel rămas va fi inclus la secţia de istorie şi etnografie (găzduită în Palatul Culturii). Clădirea va funcţiona până în 1957 ca internat, devenind apoi din nou muzeu, şi anume Muzeul Judeţean din Tg-Mureş, expunând o expoziţie amalgam, de artă industrială, istorie, meşteşuguri şi etnografie, iar din 1968 a adăpostit o expoziţie de istorie (incluzând perioadele neolitic şi până la sfârşitul orânduirii feudale). În clădire fiinţează un muzeu de ştiinţe ale naturii începând cu anul 1988.

Istoricul unui muzeu se dezvăluie în oglinda activităţii sale. Astfel, şi activitatea Muzeului Judeţean Mureş se reflectă în munca de colecţionare, păstrare şi expunere – sarcină triplă de bază, precum şi în lucrările complementare ce recurg din această sarcină.

Vernisajul expoziţiei de bază de ştiinţe ale naturii a avut loc în februarie 1988, în urma unei activităţi de echipă, pluridisciplinare desfăşurate începând din iunie 1987. Proiectarea, realizarea ştiinţifică, artistică şi tehnică au fost rezolvate pe plan local, unele chiar de către muzeografii şi conservatorii muzeului, piesele naturalizate fiind realizate în laboratorul de taxidermie propriu de-a lungul a de 28 de ani. Expoziţia de bază este adăpostită în cinci săli, fiecare cu o tematică aparte şi este extinsă pe un spaţiu de 473 de mp. Astfel în primele două săli este expusă o expoziţie de mineralogie, petrografie şi paleontologie. Mineralele şi rocile sunt aşezate în ordine sistematică, materialul expus fiind din ţară (sectorul minier Baia-Mare şi zona munţilor Metaliferi în cea mai mare parte). Exponatele paleontologice provin de pe teritoriul judeţului Mureş şi din bazinul Transilvaniei. Sala laterală din dreapta prezintă pe o lungime de 18 m diorame ilustrând ecosisteme în cele patru anotimpuri, cu floră şi faună caracteristică zonelor de baltă, şes, deal şi munte, în arii protejate, sau de interes din judeţ. Cealaltă sală laterală expune în 25 de vitrine, diverse teme din programa analitică de studiu a ştiinţelor naturii. Sunt ilustrate plantele inferioare şi superioare, insectele, păsările, lanţul şi piramida trofică, peştera cu formaţiunile ei, etc. Urcând spre nivelul superior, pe peretele din dreapta sunt prezentate plantele medicinale. Primul spaţiu de la etaj cuprinde o zonă de „Ocrotirea naturii“, cu speciile de plante ocrotite din judeţul nostru, specii de păsări ocrotite, rezervaţii peisagistice (Lacul Ursu de la Sovata), precum şi o vitrină despre factorii poluanţi ai mediului. Ultima sală de la etaj este destinată expoziţiilor temporare, conferinţelor, proiecţiilor sau simpozioanelor (fiind dotată în acest sens). De-a lungul anilor aici au putut fi văzute numeroase expoziţii precum: Plantele, izvor de frumuseţe şi sănătate; Din flora şi fauna Mării Negre; Plante toxice; Din lumea lichenilor; Ciuperci parazite; Pietre preţioase, istorie legendă şi artă; Pietre decorative din Romania şi multe altele.