NORAD
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
North American Aerospace Defense Command (NORAD) (Comandamentul Nord-American de Apărare Aerospaţială) este o organizaţie înfiinţată de Statele Unite în cooperare cu statul canadian, şi reprezintă un sistem de control aerospaţial şi avertizare aerospaţială pentru America de Nord. A fost fondată la data de 12 mai, 1958, sub numele North American Air Defense Command (Comandamentul Nord-American de Apărare Aeriană). Începând cu anul 1963, baza principală a NORAD se află în Cheyenne Mountain (Muntele Cheyenne), Colorado.
Deşi termenii "NORAD" şi "Cheyenne Mountain" sunt adesea utilizaţi cu acelaşi înţeles, NORAD este numele Comandamentului, în timp ce Cheyenne Mountain este numele bazei. Baza este găzduită de Forţele Aeriene SUA şi se află sub comanda Grupului 721 de Sprijin Misiuni [1], parte integrantă a Aripii Aeriene 21 [2], din cadrul Bazei Aeriene Peterson.
Cuprins |
[modifică] Organizaţie şi comandă
NORAD are două componente principale ce corespund misiunii sale. Avertizarea aerospaţială sau sistemul integrat de avertizare tactică şi evaluare a atacului (ITW/AA) presupune monitorizarea obiectelor artificiale din spaţiu, precum şi detectarea, validarea şi avertizarea cu privire la un atac împotriva Americii de Nord ce implică avioane, rachete, sau nave spaţiale. Controlul aerospaţial se ocupă cu supravegherea şi controlul spaţiului aerian al Canadei şi al Statelor Unite.
Organizaţia este condusă de un comandant numit de Preşedintele Statelor Unite şi Primul Ministru al Canadei. Comandantul are baza principală la Baza Aeriană Peterson, Colorado de lângă Centrul de operaţiuni Cheyenne Mountain, baza din apropiere cu rol de colectare şi coordonare a sistemelor globale de senzori. Trei baze subordonate: Baza Aeriană Elmendorf, Alaska (Baza pentru Regiunea Alaska a NORAD (ANR)), Baza Forţelor Canadiene Winnipeg, Manitoba (bază dublă pentru o divizie aeriană canadiană (1CAD) şi pentru Regiunea Canada a NORAD (CANR)), şi Baza Aeriană Tyndall, Florida (Baza pentru First Air Force, pentru Regiunea Continentală NORAD (CONR) şi pentru Sectorul Sudestic de Apărare Aeriană (SEADS)), intră în subordinea Comandantului şi controlează operaţiunile în zonele aferente.
Comandantul actual al NORAD este Amiralul Timothy J. Keating, USN, de asemenea Comandant al Comandamentului Nordic al Statelor Unite (USNORTHCOM). Comandantul adjunct al NORAD este Lt. Gen. Rick "Eric" Findley, din cadrul Comandamentului Forţelor Aeriene Canadiene. În mod tradiţional, comandantul NORAD este american iar comandantul adjunct este canadian. Atât forţele <canadiene cât şi cele ale Statelor Unite au comandanţi pentru contingentele proprii de la Cheyenne Mountain. NORAD şi USNORTHCOM nu au legături directe de comandă şi control cu U.S. Department of Homeland Security (Departamentul de Siguranţă Internă al Statelor Unite), dar cele două organizaţii îşi coordonează misiunile de instruire şi planificare.
[modifică] Istorie
[modifică] Trecut şi înfiinţare
Amplificarea percepţiei ameninţării din partea bombardierelor strategice sovietice cu rază lungă de acţiune dotate cu arme nucleare a condus la o strânsă cooperare între Canada şi Statele Unite în domeniul apărării aeriene. La începutul anilor '50, cele două state au convenit asupra construirii unei serii de staţii radar pe teritoriul Americii de Nord în vederea detectării unui eventual atac sovietic iniţiat via Polul Nord. Prima serie de radare a fost Pinetree Line (Linia Pinilor), finalizată în 1954, compusă din 33 de staţii plasate în sudul Canadei. Datorită unor deficienţe tehnice a fost necesară construirea unor reţele radar adiţionale. În 1957 a fost finalizat McGill Fence (Gardul McGill); acesta integra sisteme radar cu efect Doppler pentru detectarea aeronavelor zburând la joasă altitudine. Acest sistem era poziţionat la aproximativ 500 de km nord de Linia Pinilor, de-a lungul paralelei 55. Al treilea sistem realizat în parteneriat a fost Distant Early Warning Line (Linia de avertizare anticipată la distanţă), finalizat de asemenea în 1957. Acesta consta într-o reţea de 57 de staţii de-a lungul paralelei 70 şi avertiza asupra unui eventual atac cu bombardiere cu trei ore înainte ca aparatele de zbor să ajungă la centrele majore de populaţie. Un eventual atac peste Oceanul Pacific sau peste Oceanul Atlantic ar fi fost detectat de aeronavele din cadrul AEW (Sistemului aerian de avertizare anticipată), de navele marinei sau de platformele radar maritime. Astfel, comanda şi controlul masivului sistem a devenit o provocare semnificativă.
Discuţiile şi studiile privind sistemele în parteneriat erau în curs încă de la începutul anilor '50 şi au culminat la 1 august 1957 cu anunţarea unui comandament integrat al SUA şi Canada - North American Air Defense Command (Comandamentul Nord-American de Apărare Aeriană). La data de 12 septembrie, operaţiunile NORAD au demarat în Ent, Colorado, iar la 12 mai, 1958 a fost semnată o convenţie formală NORAD între cele două guverne. La începutul anilor '60, 250.000 de persoane erau implicate în operaţiunile NORAD. O lovitură puternică însă a fost dată de apariţia ameninţării ICBM şi SLBM la începutul anilor '60. Ca urmare, a fost realizat un sistem spaţial de supraveghere şi avertizare anticipată împotriva rachetelor, în vederea detectării, urmăririi şi identificării la nivel global din spaţiu. Extinderea în spaţiu a misiunii NORAD a condus la o modificare a numelui în North American Aerospace Defense Command (Comandamentul Nord-American de Apărare Aerospaţială).
Deşi toate echipamentele de la Cheyenne Mountain au fost supuse unor inspecţii riguroase, au existat cel puţin două ocazii în care o defecţiune în cadrul componentei de comunicaţii computerizate aproape că au declanşat Al Treilea Război Mondial. La 9 noiembrie 1979, o defecţiune în cadrul componentei de comunicaţii computerizate a cauzat apariţia unor mesaje de avertizare la posturile de comandă ale Forţelor Aeriene ale SUA din toată lumea ce semnala faptul că un atac cu arme nucleare era în desfăşurare. Un incident similar a avut loc la data de 2 iunie 1980, când un tehnician din cadrul NORAD a încărcat o bandă de test dar a uitat să comute sistemul în starea de "test", fapt ce a condus la transmiterea unui flux constant de false avertizări la două buncăre de "continuare a guvernării", precum şi la posturile de comandă din toată lumea.
În ambele ocazii, Comandamentul Forţelor Aeriene din Zona Pacificului (PAC) a lansat avioanele proprii (dotate cu arme nucleare); Comandamentul Strategic al Forţelor Aeriene (SAC) nu a făcut acest lucru şi a fost, drept urmare, criticat pentru nerespectarea procedurii, cu toate că Postul de Comandă al SAC cunoştea faptul că acestea erau evident alarme false (probabil că şi PAC era la curent cu acest lucru). Ambele Posturi de Comandă primiseră şi procesaseră recent rapoarte directe de la sistemele radar, satelit şi de la alte sisteme de detectare a atacurilor cu rachete, iar aceste rapoarte directe nu avea corespondent în datele eronate primite de la NORAD.
[modifică] Modificarea misiunii
Începând cu anul 1963, efectivele Forţelor Aeriene au fost reduse şi unele secţiuni ale sistemului radar (perimate) au fost închise. În schimb, au fost crescute eforturile de protejare împotriva unui atac ICBM - au fost înfiinţate două centre subterane de operaţiuni: centrul principal în Muntele Cheyenne, iar cel alternativ în North Bay, Ontario. La începutul anilor '70, acceptarea teoriei militare privind distrugerea mutuală certă (MAD-Mutually Assured Destruction) a avut ca efect reducerea bugetului alocat apărării aeriene şi la reorientarea misiunii NORAD către asigurarea integrităţii spaţiului aerian pe timp de pace. Reducerile semnificative în sistemul de apărare aeriană au continuat până în anii '80 când, ca urmare a Studiului în parteneriat SUA-Canada (Joint US-Canada Air Defense Study - JUSCADS) din 1979, a fost acceptată necesitatea modernizării sistemului de apărare aeriană. Linia de avertizare anticipată la distanţă urma să fie înlocuită cu o linie arctică de sisteme radar îmbunătăţite, numită Sistemul Nordic de Avertizare (North Warning System - NWS); sistemul radar Over-the-Horizon Backscatter (OTH-B) urma să fie dat în exploatare; aeronave de vânătoare avansate urmau să fie puse la dispoziţia NORAD şi urma ca avioanele din Sistemul aerian de avertizare şi control (Airborne Warning and Control System - AWACS) din Bazele Forţelor Aeriene Tinker, Oklahoma şi Elmendorf, Alaska să fie utilizate în proporţie sporită. Aceste recomandări au fost acceptate de guverne în anul 1985. De asemenea, în septembrie 1985 a fost înfiinţat Comandamentul Spaţial al Statelor Unite (United States Space Command) - organizaţie complementară NORAD, dar nefiind parte componentă a acestuia.
La finalul Răboiului Rece, NORAD şi-a reevaluat misiunea. Pentru a evita noi reduceri, începând cu anul 1989 operaţiunile NORAD s-au extins asupra operaţiunilor antidrog, precum cele implicând urmărirea avioanelor de mici dimensiuni. Dar Linia de avertizare anticipată la distanţă a fost totuşi înlocuită la o scară redusă de sistemele radar ale Sistemului Nordic de Avertizare, între anii 1986 şi 1995. Baza de la Muntele Cheyenne a fost, de asemenea, perfecţionată. Nici unul dintre radarele OTH-B nu sunt însă operaţionale în prezent.
După evenimentele din 11 septembrie 2001, misiunea NORAD a evoluat, incluzând monitorizarea tuturor aeronavelor din spaţiul aerian al Statelor Unite. NORAD supraveghează Operaţiunea Vulturul Nobil (Noble Eagle) utilizând avioane de vânătoare grupate în Patrule Aeriene de Luptă (Combat Air Patrols - CAP) sub comanda First Air Force şi aeronave AWACS E-3 Sentry sub comanda Aripii Aeriene de Control 552.
[modifică] Comandanţi
- Timothy J. Keating, Forţele Maritime ale SUA (USN) (5 noiembrie 2004 – prezent)
- Ralph E. "Ed" Eberhart, Forţele Aeriene ale SUA (USAF) (22 februarie 2000 – 5 noiembrie 2004)
- Richard B. Myers, Forţele Aeriene ale SUA (14 august 1998 – 22 februarie 2000)
- Howell M. Estes III, Forţele Aeriene ale SUA (august 1996 – 14 august 1998)
- Joseph W. Ashy, Forţele Aeriene ale SUA (1994 – august 1996)
[modifică] NORAD în cultura populară
NORAD vine în atenţia publică de Crăciun, când îl "urmăreşte" pe Moş Crăciun în călătoria sa în jurul lumii, aducând cadouri copiilor. 2005 a marcat a 50-a urmărire a lui Moş Crăciun de către NORAD. Această tradiţie a început în 1955, când un magazin local Sears din Colorado a tipărit greşit un număr de telefon, iar copiii care credeau că telefonează la Moş Crăciun au telefonat la NORAD. [3]
NORAD apare, de asemenea, în romanul The Sum of All Fears al lui Tom Clancy şi în filmul aferent. În plus, jocul pe calculator Command & Conquer: Red Alert 2 include o secvenţă video ce prezintă un apel către NORAD efectuat de Preşedinte.
Muntele Cheyenne Mountain a fost una dintre locaţiile filmului WarGames (1983), avându-l în rolul principal pe Matthew Broderick - un adolescent care obţine acces la computerul principal al NORAD şi aproape că declanşează un război nuclear (denumit, mai precis, în film, un "război mondial termonuclear"). Barry Corbin a jucat rolul unui Comandant fictiv al NORAD, Gen. Jack Beringer. Filmul este adesea utilizat în sprijinul dezarmării nucleare, dar este de asemenea unul din primele filme care aduc în lumină lumea hacking-ului.
Muntele Cheyenne apare în numeroase ocazii în serialul de televiziune Stargate SG-1 ca fiind locaţia fictivului Stargate Command. NORAD este menţionat ocazional ca aflându-se deasupra porţii stelare de la sub-nivelul 28. În episodul "A Matter of Time", cea mai apropiată linie telefonică securizată de deasupra Comandamentului Stargate se află la "NORAD, nivelul principal", care pare să fie sub-nivelul 2.
Distrus în filmul Independence Day ("Ziua independenţei") (deşi nu sunt prezente imagini), Muntele Cheyenne apare în prim plan şi în filmul Deep Impact ("Impact nimicitor"), servind drept refugiul final din calea asteroidului care loveşte Pământul în finalul filmului.
[modifică] Vezi şi
- JTF-CNO (Joint Task Force-Computer Network Operations)
- Programul NORAD de urmărire a lui Moş Crăciun
