Armă nucleară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina".

O armă nucleară este un mijloc de distrugere în masă care se bazează pe energia eliberată în urma fisiunii nucleare (prima generaţie de bombe nucleare), eventual urmată de fuziunea nucleară-bombă cu hidrogen- a doua generaţie de bombe nucleare.

A apărut în 1945, anul în care a şi fost folosită (varianta cu fisiune), asupra oraşelor japoneze Hiroşima (6 august 1945) şi Nagasaki (9 august 1945).

În istoria beligeraţiei, armele nucleare au fost folosite doar de două ori, amândouă în jurul încheierii celui de-al doilea război mondial.

Primul eveniment a avut loc in dimineaţa zilei de 6 August 1945, când Statele Unite ale Americii au aruncat un dispozitiv tip pistol, cu uraniu, numit sub codul „Băieţelul” (Little Boy) asupra oraşului Hiroşima din Japonia.

Al doilea eveniment a luat loc după trei zile când un dispozitiv tip implozie, cu plutoniu, numit sub codul „Grăsanul” (Fat Man), a fost aruncat asupra oraşului Nagasaki. „Norul ciupercă” al acestei bombe s-a înălţat mai mult de 18 kilometri (11 mile), deasupra hipocentrului.

Folosirea acestor arme, din care a rezultat mortea imediată a aproximativ 100,000 – 200,000 de oameni (majoritatea civili) şi chiar mai mulţi cu timpul, a fost şi rămâne controversată – criticii spun că a fost un act de omucidere in masă care nu a fost necesar, în timp ce alţii declară că de fapt s-a redus numărul de victime de ambele părţi prin grăbirea sfârşitului războiului şi evitarea unor lupte sângeroase pe teritoriul Japoniei; de asemenea se aduce argumentul reducerii inaintării sovietice (si comuniste) in Asia, ceea ce s-ar fi intamplat daca razboiul s-ar fi prelungit.

De atunci, arme nucleare au fost detonate de peste 2000 de ori pentru testarea şi demonstrarea scopurilor lor. Singurele ţări cunoscute că au detonat asemenea dispozitive sunt Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică, Marea Britanie, Franţa, China, India şi Pakistan. Aceste ţări sunt declarate puteri nucleare (împreună cu Rusia, moştenind armamentele Uniunii Sovietice).

Alte ţări variate pot deţine arme nucleare, dar nu au recunoscut acest lucru în public, sau altele rescunosc posesia lor neverificată.

Spre exemplu, Israelul are sisteme de aeropurtate moderne şi pare să aibă un program nuclear extensiv; Coreea de Nord a declarat că are capabilităţi nucleare (deşi a făcut câteva declaraţii schimbătoare în legătură cu părăsirea programului său de armament nuclear, de multe ori in funcţie de clima politică din acel moment) dar nu a realizat un test confirmat şi statutul armamentelor sale rămăn neclar; şi Iranul este acuzată la momentul de faţă de un număr de guverne cum că ar vrea să dezvolte capabilităţi nucleare, deşi gurvenul ei spune că activităţile sale nucleare, cum ar fi imbogăţirea uraniului, sunt pentru scopuri paşnice.

Pe lângă folosirea lor ca şi arme, explozivele nucleare au fost testate şi folosite pentru variate sensuri non-militare (de exemplu în Uniunea Sovietică au fost folosite în minerit şi la construirea de canale, ignorându-se efectul lor nociv pe termen lung).

Bomba cu fisiune Fat man	Detonarea bombei atomice la Nagasaki	Rachetă balistică intercontinentală LGM-118A Peacekeeper	Focoase W87 termonucleare multiple de tip MIRV pentru racheta Peacekeeper
Schema rachetei Peacekeeper cu focoase multiple	Rachetă balistică intercontinentală SS-25 Sickle cu rampă de lansare mobilă	Submarin sovietic clasa Taifun cu rachete balistice	Bombardier strategic greu detectabil B-2A Spirit