Paul Zarifopol
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Paul Zarifopol (n. 30 noiembrie 1874 - d. 1 mai 1934) a fost un istoric, critic literar care a desfaşurat si o amplă activitate de publicist, moralist, eseist politic şi istoric al civilizaţiei româneşti, cartea de faţă reunind colecţiile de texte publicate in timpul vieţii. A fost director al prestigioasei reviste interbelice Revista Fundaţiilor Regale Carol al II-lea.
Reflecţiile asupra artei - privită ca un fenomen diferenţiat de morală, filozofie şi religie, într-un cuvânt despre autonomia esteticului, idee împrumutată de la Titu Maiorescu - ocupă un loc central în cadrul volumului de faţă. De o extraordinară erudiţie, Paul Zarifopol a asigurat un suport filozofic analizelor sale, vorbind despre distincţia dintre eul social, condiţionat istoric, şi eul profund, dintre unitate şi diversitate, recunoscând aici cu uşurinţă amprenta intuiţionismului bergsonian (prezent şi în opera lui Marcel Proust, pentru care Paul Zarifopol avea o adevarată veneraţie) şi a freudismului.
Textele grupate în volumul "Din registrul ideilor gingaşe" (1926) amintesc de stilul moralistului Michel de Montaigne ori de al ironicului Ion Luca Caragiale, prezentându-se tipurile umane contemporane epocii sale. Tot la acest capitol, vom descoperi şi o altă faţetă a autorului - aceea de comentator politic - atunci când analizează criza parlamentarismului, autoritarismul birocratic şi apelul la dictatură, cărora le opune liberalismul occidental, modernizarea politică şi calea industrială de dezvoltare. Un urmaş şi totodată un exeget al său a fost Alexandru Paleologu.
[modifică] Volume publicate
- Din registrul ideilor gingaşe, 1926
- Artişti şi idei literare române, 1930
- Încercări de precizie literară, 1931
- Pentru arta literară, 1934
