Război bazat pe reţele
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Războiul bazat pe reţele (în engleză Network-centric warfare) este o nouă doctrină militară care a devenit posibilă datorită Revoluţiei digitale.
Este doctrina actuală a Revoluţiei în Afacerile Militare, reprezentând cea mai nouă etapă a cursei înarmării.
Armele, senzorii şi centrele de comandă şi control sunt conectate prin reţele de comunicaţii digitale de mare viteză.
Conceptul permite o desfăşurare nult mai rapidă şi eficientă a operaţiunilor militare. Este vorba despre un salt calitativ de neimaginat acum 10 ani.
Dacă în Războiul din Irak din 1991 a fost nevoie de 2 zile din momentul în care o ţintă era detectată până la trimiterea de forţe pentru a o distruge, în 2003 acest procedeu a durat aprox 20 de minute şi va dura mai puţin de un minut în viitor.
Este vorba despre o perspectivă "divină", atotcuprinzătoare, de sus, asupra câmpului de luptă, de care beneficiază toate forţele prin fuziunea de informaţii.
În 1991, 500.000 de soldaţi dispuneau de o capacitate de transfer de informaţii de 100 megabit/secundă. În 2003, 350.000 de soldaţi, au atins un obiectiv mult mai dificil, graţie creşterii ratei de transmisie la 3 Gigabit/secundă, de 30 de ori mai mult.
Se preconizează că în viitor, în primele minute ale începerii ostilităţilor vor putea fi distruse peste 500 de ţinte strategice.
A fost pentru prima dată aplicat pe scară largă, într-o formă embrionară, în Al Treilea Război din Golful Persic.
