Radu Stanca
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Consultaţi manualul de stil şi îndrumarul, apoi daţi o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în decembrie 2005. |
Radu Stanca (n. 5 martie 1920 la Sebeş; d. 26 decembrie 1962 la Cluj-Napoca) a fost un poet şi dramaturg român.
A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii Regele Ferdinand din Cluj în 1942.
In timpul războiului facultatea de litere din Cluj s-a refugiat la Sibiu.
Aici a luat fiinta Cercul literar de la Sibiu. Dupa modelul lui Eugen Lovinescu, Cercul a incercat sa salveze traditia literaturii române dar a fost repede lichidat de prigoana comunista din anii 50. Membrii lui au devenit ulterior membrii generatiei pierdute.
A fost, pe rând, asistent al lui Lucian Blaga la catedra de filosofie a culturii, profesor de estetică a teatrului la Sibiu, redactor, actor, regizor.
A facut parte din Cercul literar de la Sibiu, alaturi de Ştefan Augustin Doinaş, Dan Constantinescu, Deliu Petroiu, Alexandru Cucu, Viorica Guy Marica, Eugen Todoran, Ion Negoiţescu, Ion Desideriu Sârbu, Ioanichie Olteanu, Cornel Regman, Nicolae Balotă, Victor Iancu, Henri Jacquier, Wolf von Aichelburg, ş.a.
În poezie a teoretizat baladescul (in Resurecţia baladei (1945)) si a fost adeptul poeziei pure, rupta de contextul social.
Cuprins |
[modifică] Opere poetice
A debutat în 1943 cu eseul critic Problema cititului.
Ştefan Braborescu (1965),
Versuri (1966),
Teatru (1968),
Acvariu (1971),
Poezii (1973),
Roman epistolar (1978),
Versuri (1980),
Doti (versuri, Editura Paralela 45, 2001),
Turnul Babel (teatru) (Editura Paralela 45, 2001)
[modifică] Dramaturgie inedită
Recent su fost publicate patru texte inedite intr-un volum publicat la editura Paralela 45 si intitulat Turnul Babel.
Cele patru piese de teatru ("Turnul Babel" / tragedie, "Drumul magilor" / "vifleem tragic"," Povestea dulgherului si a frumoasei sotii" / legenda dramatica, si "Greva femeilor" / comedie).
Piesele sunt reprezentative pentru teatrul de factura poematica creat de Radu Stanca, teatru ale carui valente scenice sunt dublate de virtutile literar-estetice pe care textul le ofera la lectura.
Aceste caracteristici îl apropie pe autorul român de dramaturgi contemporani lui, precum Jean Giraudoux, Jean Anouilh sau Eugene O`Neill.
[modifică] Articole teoretice, manifeste literare
Este şi autorul a două eseuri programatice, dedicate revitalizării baladei şi tragediei în epoca modernă: Resurecţia baladei (1945) şi Tragedia şi modalitatea ei scenică în perspectiva actualităţii (1960).
[modifică] Premii
I-a fost acordat premiul Sburătorul pe anul 1947 pentru comedia tragică Dona Juana. Teatrul Naţional din Sibiu îi poartă numele.
