Richmond Park

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

O parte a plantaţiei Isabella din Richmond Park

Richmond Park este cel mai mare dintre parcurile regale din Londra. Se învecinează cu cartierele Richmond upon Thames, Kingston upon Thames, Wimbledon, Roehampton şi East Sheen.

Suprafaţa parcului este de 955 de hectare^[1] şi este cel mai întins parc urban împrejmuit de ziduri din Europa.

[modifică] Trăsături semnificative

Conţine „Plantaţia Isabella”, o grădină împădurită care este ea însăşi o mare atracţie turistică.

Priveliştea către Catedrala Sf. Paul, care este la o distanţă de 12 mile, de pe Dealul Regelui Henry al VIII-lea este protejată prin lege (nu se pot construi clădiri înalte sau semnificative în apropiere).

Vila Pembroke este situată în interiorul parcului, având propriile sale grădini. Iniţial reşedinţa lui John Russell, acum este un restaurant.

Sediul central al Şcolii Regale de Balet a fost de asemenea în parc, la Vila Albă, unde elevii sunt în continuare învăţaţi balet.

[modifică] Spaţii împădurite

Pajiştile şi pădurile parcului au ca substrat un teren jos, cu un sol acid. Iarba este întreţinută în general prin cosire. Parcul conţine numeroase terenuri acoperite cu copaci (de o densitate mai mare sau mai mică), multe dintre ele create cu ajutorul donaţiilor.

Una dintre aceste zone este Queen Mother's Copse, o mică porţiune dintr-un deal împădurit, între porţile Robin Hood şi Ham, constituită în cinstea Reginei Elizabeth Bowes-Lyon, „Regina Mamă”.

Un alt teren acoperit cu copaci este Bone Copse, numit astfel în 2005. A fost început de către familia Bone în 1988, cumpărând şi plantând un copac de la administraţia parcului, în memoria lui Bessie Bone care decedase în acel an. Anual au fost adăugaţi copaci, şi deşi în 1994 şi soţul ei Frederick Bone a murit, copiii lor au continuat plantările.

[modifică] Animale sălbatice

Căprioară în Parcul Richmond (octombrie 2005)

Turme de diferite specii de căprioare se deplasează în voie prin parc.

De asemenea parcul este un refugiu pentru multe alte specii sălbatice, inclusiv veveriţe, iepuri, diverse insecte (printre care rădaşca), copaci foarte bătrâni, ca şi multe specii de ciuperci.

Parcul Richmond este o arie protejată prin lege pentru rădaşcă.

[modifică] Istorie

În timpul domniei Regelui Edward (1272-1307) zona era cunoscută ca Domeniul Sheen. Numele a fost schimbat la Richmond în timpul Regelui Henry al VII-lea. În 1625 Charles I şi-a mutat curtea regală în acest parc, pentru a scăpa de epidemia din Londra, şi a transformat zona într-un parc pentru căprioare. Decizia lui din 1637, de a înconjura cu ziduri parcul, a fost nepopulară, însă pietonii au avut dreptul să treacă pe acolo. Zidurile se păstrează până în ziua de azi, parţial reconstruite şi consolidate.

În 1847 Vila Pembroke a devenit casa premierului de atunci, Lord John Russell pentru a fi mai târziu casa în care a copilărit nepotul său, Bertrand Russell. Acum este un restaurant popular, de unde se poate admira priveliştea spectaculoasă către valea Tamisei.

Plantaţia Isabella este o gradină cu copaci uimitoare, creată după Al Doilea Război Mondial dintr-o pădurice deja existentă; este întreţinută în mod unitar, ceea ce conduce la o floră şi faună bogate.

Parcul Richmond a fost declarat zonă de interes ştiinţific şi rezervaţie naturală.

[modifică] Căi de acces

Parcul este înconjurat un zid care are câteva porţi, dar există şi drumuri deschise traficului rutier (cu viteza maximă de 20 de mile pe oră, doar în timpul zilei); în afară de taxi-uri, autovehiculele comerciale nu pot intra.

Porţile deschise traficului rutier sunt Sheen Gate, Richmond Gate, Ham Gate, Kingston Gate, şi Roehampton Gate. Poarta Robin Hood (în apropierea sensului giratoriu cu acelaşi nume de pe autostrada A3) a fost închisă autovehiculelor în 2003 în cadrul unui experiment de micşorare a traficului. Responsabilii guvernamentali nu a decis încă dacă lucrurile vor rămâne aşa şi în viitor. Consiliile locale sunt în general în favoarea redeschiderii porţii, dar aceasta nu e neapărat şi părerea cetăţenilor; unii dintre aceştia ar accepta chiar şi interzicerea traficului rutier pe întreaga suprafaţă a parcului.

În interiorul parcului există piste de biciclism şi poteci care sunt bine delimitate şi marcate pe hărţi şi diagrame care sunt aşezate la intrările în parc; la fel este şi în cazul tuturor celorlalte reguli pe care trebuie să le respecte vizitatorii.

Setul de reguli din 1997 limitează accesul bicicliştilor la drumurile principale şi la pistele cu suprafaţă dură, marcate ca atare. Accesul cu bicicleta în pădure sau pe potecile de pământ este strict interzis, din cauza pericolului de eroziune a solului.

Ordinea în parc este menţinută de serviciul parcuri al Poliţiei Metropolitane; de curând, poliţiştii călare au fost înlocuiţi cu echipe de patrulare echipate cu vehicule 4x4 care pot fi văzute câteodată în parc. Cei mai mulţi vizitatori respectă regulile, dar mai sunt şi excepţii. Cea mai frecventă infracţiune este depăşirea limitei de viteză de către şoferi, sau parcarea neregulamentară (în locuri interzise). De asemenea, bicicliştii ies uneori de pe traseele marcate.

În parc există şi piste speciale pentru călărie, accesul fiind interzis pietonilor; din cauza nisipului cu care sunt acoperite, mersul altfel decât călare este difici, aşa că prea apar încălcări ale acestei reguli. În general, cei care călăresc o fac prin intermediul unor cluburi specializate, care au grijă să nu se iasă de pe pistele dedicate acestui sport.

Vizitatorii trebuie să ştie că aprinderea focului (sau prepararea grătarelor) este strict interzisă, ca şi echipamentele de amplificare audio.

[modifică] Circumscripţia electorală

Richmond Park este şi numele unei circumscripţii electorale parlamentare, care cuprinde câteva sectoare din jurul parcului: Richmond-upon-Thames, Barnes, Kew, Ham, Petersham, Sheen şi părţi din Kingston-upon-Thames. Susan Kramer este cea care reprezintă în acest moment circumscripţia.