Roxana Trestioreanu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
Acest articol face parte din seria |
| Fotografi de la A la Z |
| Vedeţi şi |
|
Portal fotografie Genuri şi discipline |
Roxana Trestioreanu (n. 31 ianuarie 1957, Bucureşti), artist plastic, lector universitar şi conducătoare a departamentului Foto, Video, Procesare computerizată a imaginii la Universitatea Naţională de Arte - Bucureşti. În ziua de 20 decembrie 2006 a primit titlul academic de Doctor în Arte (artis doctor).
Roxana Trestioreanu s-a născut la 31 ianuarie 1957 în Bucureşti, fiică a pictorului Traian Trestioreanu. Din copilărie arată o deosebită sensibilitate şi înclinare către artă. Începe să deseneze şi, adolescentă, realizează acuarele cu peisaje, marine, natură statică. După terminarea studiilor liceale, se înscrie la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti, unde absolvă secţia de pictură în clasa profesorului Vasile Grigore în anul 1981. Studentă fiind, are în 1980 prima expoziţie personală în Galeria Amfiteatru din Bucureşti. În anii următori participă la diverse expoziţii cu picturi , desene, ilustraţii de cărţi, instalaţii, fotografii etc., printre altele:
- 1982 - Expoziţia colectivă "Expresia corpului uman", sala Kalinderu, Bucureşti
- 1983 - Expoziţia "Secţiune în atelier", Galeria Orizont - Atelier 35, Bucureşti
- 1983 - Expoziţia municipală de pictură, sculptură, gravură, Sala Dalles, Bucureşti
- 1985 - Expoziţia colectivă "Colaj", Galeria Hanul cu Tei, Bucureşti
- 1986 - Expoziţia "Miniaturi textile", Galeria Căminul Artei, Bucureşti
- 1986 - Expoziţia personală de pictură, Galeria Orizont - Atelier 35, Bucureşti
- 1991 - Expoziţia cArte, Muzeul Colecţiilor, Bucureşti
- 1993 - Expoziţia Codex, Mogoşoaia, Bucureşti
- 1993 - Expoziţia româno-maghiară, Biblioteca Centrală, Budapesta
- 2001 - Expoziţia de artă românească contemporană "Art versus Art", Bucureşti
- 2002 - Videoinstalţie "The Baptism", împreună cu Moscu Copel, la Theater des Augenblicks, Viena
- 2003 - Expoziţia personală foto-video "Eu prin ceilalţi", Centrul Internaţional pentru Artă Contemporană, Bucureşti
În anul 2000, este aleasă la Amsterdam în Representative Board în "European League of Institutes of the Arts" (ELIA).
Preocupată de figura umană, aceasta apărea în anii '80 în pictura Roxanei Trestioreanu ca reducţie anatomică tragică şi ca ecorseu. Corpul este prezentat amorf tip moluscă, tensionat în aşteptarea partenerului, sau corp-obiect-posedat, deşirat-modelat-manipulat atât de forţe din interior cât şi din exterior. Imaginile erau puternic plasticizate într-o cromatică stridentă, participând la ultima izbucnire expresionistă a secolului pe sfârşite, care se manifesta - în ciuda cortinei de fier - atât în vest cât şi în răsăritul Europei. După 1988, Roxana Trestioreanu răspunde foarte prompt noilor provocări artistice. Fotografia începe să ocupe un rol primordial în sintezele ei plastice şi se intersectează cu obiectul, instalaţiile şi acţiunile susţinându-se reciproc. Astfel, în expoziţia "Eu prin ceilalţi", propria-i imagine fotografică devine suportul unui registru întins de interpretări. În ciclul "Eu prin ceilalţi / Me toward the others 1993 - prezent", a utilizat colaje de fotografii ale sale sau ale unor prieteni peste care a proiectat diapozitive sau peste care a colat fotografii realizate pe folie transparentă (Expoziţie Centrul Cultural Maghiar: "Eu, En, Ich" 1993).
În alte cazuri a creat un dialog între opere deja aflate în spaţiu şi lucrările sale (Art Unlimited S.R.L.,1993, Muzeul de Artă, Arad), umbrele lor intrând în dialog cu portretele tip secol XIX, realizând o legătură între discursurile paralele despre portret şi rolul său în epoci diferite: fotografii ale artistei inclusă unui grup, imagini desprinse de perete, multiplicate prin umbre, personajele din imagini fiind spectatori-participanţi alături de imaginea-diapozitiv a artistei, proiectată în mărime naturală, "şezând" pe un scaun din muzeu, toţi martori ai scenei pictate de pe tavan ("Răpirea Sabinelor", Muzeul de Artă Bruckenthal, In Full Dress, Sibiu 2000), sau spectatori ai unor translaţii spaţiale (în Expoziţia Eu prin Ceilalţi, Centrul Internaţional de Artă Contemporană, etc.)
Fotografiile prelucrate, în care personajele în mişcare dispar, imagini asemănătoare cu vizualizările memoriei din suprarealism, sugerează lungi monologuri despre dragoste, dispariţie, istorie personală (Seria fotografiilor prezentate în cadrul expoziţiei organizate de Romelo Pervolovici, "Arta bate Arta" la galeria Meta, Centrul de cultură Vrsac, Serbia, 2001). În fiecare clişeu, artista este undeva, printre "ceilalţi", de fiecare dată în altă parte, ca într-un joc ce are ca primă caracteristică mişcarea, schimbarea.
În filmul video "The Baptism" ("Botezul"), în colaborare cu regizorul Copel Moscu, prezentat pentru prima dată la Festivalul Kontext Europe 2002 desfăşurat la Viena, fundalul este asigurat de suprapunerea slujbei ortodoxe cu cea catolică şi cu sunetul clopotelor. Autorii au vrut să arate că în zona balcanică apartenenţa la o religie este mai importantă chiar decât cetăţenia, apa purificatoare fiind elementul comun.
