Sabinele
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sabinele este o pânză pictată de Jacques-Louis David în anul 1799. Tabloul are dimensiunile 385 x 522 cm şi se găseşte la Louvre, Paris.
David se apucă să lucreze la pânza "Sabinele" pe când era în închisoare. Se rupe de evenimentele politice actuale şi se lasă purtat de imaginaţie în Antichitate, la legenda despre întemeierea Romei. Sabinii, cărora romanii le-au răpit fetele pentru a le lua de soţii, au organizat o expediţie pentru a se răzbuna. Femeile, în schimb, nu sunt de acord să aibă loc înfruntarea, căci nu vor să-şi vadă soţii luptându-se cu fraţii şi taţii lor.
La scurtă vreme după acest moment, romanii şi sabinii încheie pace şi devin un singur popor -explică David. El abordează aici aspectul unirii poporului, problema arzătoare a Franţei revoluţionare, atunci când regaliştii de la Vendee poartă lupte sângeroase cu armata republicană. Partea centrală a tabloului este ocupată de un grup de femei, în jurul cărora îl vedem în dreapta pe romanul Romulus, în stânga sabinelor –pe Titus Tatius. Între ei se află o femeie cu păr blond care cu braţele larg deschise opreşte încăierarea războinicilor. La picioarele ei îngenunchează o femeie brunetă, cerând cu gest umil îndurare pentru copiii născuţi din relaţii întreţinute cu romanii. Imediat în planul drept, o femeie bătrână îşi dezgoleşte gâtul, expunându-se unei lovituri de lance. În spatele ei, altă femeie, tânară, în rochie roşie îşi fixează privirea înfricoşată la spectator şi cu palmele ridicate pare să simbolizeze dreptatea. Prim-planul este expresiv, precis şi colorat, în timp ce planul al doilea înceţoşat are cromatica mai stinsă, susţinută în tehnica sfumato.
