Simion Mehedinţi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Simion Mehedinţi (n. 1869, Soveja - d. 1962) a fost un academician, geograf şi geopolitician român. Spirit filozofic, format la şcoala lui Titu Maiorescu, a desfăşurat o vastă activitate culturală ca educator al maselor şi cu deosebire al tineretului, prin scrierile şi numeroasele sale conferinţe ţinute în faţa studenţimii române din centrele universitare ale ţării.

Şi-a făcut studiile la Bucureşti, apoi în Franţa şi Germania. A fost profesor la Universitatea din Bucureşti, la prima catedră de geografie din România. Academician - a fost membru titular al Academiei Române din anul 1915. A fost director al revistei Convorbiri literare.

A avut un rol important în dezvoltarea gândirii geografice şi geopolitice în România. S-a preocupat de stabilirea obiectului şi conţinutului geografiei, de precizarea locului ei în sistemul ştiinţelor, de determinarea legilor şi categoriilor geografice şi a metodelor de cercetare în geografie şi geopolitică.

A elaborat un sistem propriu de gândire geografică, concretizat în lucrarea sa fundamentală Terra - introducere în geografia ca ştiinţă (2 vol., 1931). Între 1940 şi 1944 a colaborat cu revista Geopolitică şi geoistorie.

Numit la 17 mai 1900 profesor la Facultatea de Litere din Bucureşti, la prima catedră de geografie înfiinţată în ţara noastră, Simion Mehedinţi a format în această calitate generaţiile de geografi mari ai ţării în frunte cu George Vâlsan, Constantin Brătescu, Vintilă Mihăilescu şi alţii. A devenit membru al Mişcării legionare, era un admirator zelos al lui Corneliu Zelea Codreanu.

A colaborat la numeroase ziare şi reviste (mai ales Convorbiri literare pe care a condus-o mulţi ani): "Cuvântul Studenţesc", "Duminica poporului", "Lamura", precum şi la cele de specialitate, cu multe studii de geografie, metodologie geografică şi mai ales antropogeografie: "Analele Academiei Române", "Buletinul Societăţii Române de Geografie", "Analele Dobrogei", "Natura", "Anuarul de Geografie şi Antropogeografie", "Volkermagasin" (Germania) şi multe altele.

Marginalizat după instaurarea comunismului (cea mai mare parte a studiilor sale fiind interzise de noua orânduire), s-a stins din viaţă în anul 1962.

[modifică] Opere selective

• Die Kartographische Induktion (teza). Leipzig, 1900.
• Etrogeneitatea celor patru sfere. Bucureşti, 1900.
• Problemele geografiei contemporane ca ştiinţă despre Cosmos. Bucureşti, 1900.
• Introducere în studiul geografiei. Bucureşti, 1904.
• Die rumanische steppe. Leipzig, 1904.
• Către noua generaţie. Bucureşti, 1912.
• Poporul. Bucureşti, 1913.
• Primăvara literară, Bucureşti, 1914.
• Omul politic. Bucureşti, 1915.
• Şcoala poporului, Bucureşti, 1918.
• Legea Eforiilor, Bucureşti, 1918.
• Însuşirile omului de Stat, Bucureşti, 1919.
• Altă creştere: Şoala muncii, Bucureşti, 1919.
• Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele sale (Discurs de recepţie la Academia Română), Bucureşti, 1920.
• Vechimea poporului româan şi legătura cu elementele alogene, Bucureşti, 1924.
• Titu Maiorescu, Bucureşti, 1925.
• Şcoala română şi capitalul biologic al poporului român, Biblioteca eugenică şi biopolitică a ASTREI, Cluj, 1927.
• Cadrul antropogeografic. Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramuresul. Vol. I, 1918-1928, Bucureşti.
• Terra (metodologie geografică). Operă de importanţă ştiinţifică mondială, aclamată de specialiştii mondiali în domeniu. Bucuresti, 1930.
• Opere complete. „Fundaţia pentru Literatură şi Artă”, Bucureşti.
• Geografia României, Bucureşti.
• Geografia României pentru clasa a III-a, Bucureşti.
• Aproprie-te de Isus prin biserica noastră şi prin alegerea educatorilor, Bucureşti.
• Quelque observations sur l'evolution de la geographie en Roumanie. În "La vie scientifique en Roumanie", Academia Română, tomul IV: "Sciences pures" I, pag. 329-371. Bucureşti, 1937.
• Geografie şi geografi la începutul sec. XIX-lea, Editura "SOCEC", Bucureşti, 144 pag.
• Geografie şi geografi la începutul sec. XX - Însemnări cu privire la desvoltarea ştiinţelor şi a învăţământului în România, Editura "SOCEC", Bucureşti, 1938.
• Trilogia ştiinţei. Cercetător - erudit - savant. În "Memoriul Secţiei Istorice a Academiei". Tip. Monitorul Oficial, Bucureşti, 1939, 110 pag.
• Învăţătorul şi straja ţării, Editura "CUGETAREA", Bucureşti, 276 pag.
• Ce este Transilvania? Biblioteca "Revistei Istorice Române", Bucureşti, 1940. (Traducere în limba engleză: "What is Transylvania?" de Traian Golea, Editura "Romanian Historical Studies", Miami Beach, Fl. 1986).

[modifică] Publicaţii şi studii

• Insula Şerpilor. În "Buletinul S.R.R. de Geografie", Vol. XIV.
• Locul geografiei între ştiinte. În "Buletinul S.R.R. de geografie, Vol. XV.
• Obiectul şi definiţia geografiei. În "Convorbiri litarare", 1901.
• Aplicări antropogeografice în sfera etnografiei, istoriei şi a altor ştiinţe. În "Anuarul de Geografie şi Antropogeografie", Vol. I, 1910.
• Observări asupra Dobrogei. În "Buletinul S.R.R. de Geografie", Vol. XXXVIII, 1919.
• Premise etnografice în istoria românilor. În "Analele Academiei Române", Bucureşti, 1922.
• Dacia pontica şi Dacia carpatica. În "Buletinul S.R.R. de Geografie", Vol. 47, Bucureşti, 1923.
• Religia ca mijloc de caracterizare a unui popor. În "Analele Academiei Române", Bucureşti, 1924.
• Rumanische Volkskultur. În "Volkermagasin", Berlin, 1924.
• Direcţia „Convorbirilor literare” şi îndrumarea poporului român. În "Convorbiri literare", Ianuarie-Aprilie 1927, Anul LIX.
• Coordonate etnografice: civilizaţia şi cultura. În "Memoriile Academiei Române", Bucureşti, 1930.
• Moţa-Marin - Urmaşii lui Eminescu. În "Cuvântul Studenţesc", Anul XII, Nr. 1-4, Ianuarie - Februarie 1937, Bucureşti.
• Deliormanul, o verigă între Carpaţi şi ţărmul Mării Negre. În "Analele Dobrogei", Anul XIV, Nr. 2, 1938.
• Legăturile noastre cu Dunărea şi Marea. Conferinţă inaugurală a ciclului de prelegeri: "Apele, Dunărea şi Marea Neagră" ţinute la Liga Navală Română, Bucureşti, 1938.
• Creştinismul Românesc. În "Chemarea Vremii", 1940.