Stema Transilvaniei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Stema Transilvaniei are trei câmpuri heraldice. Aceste elemente (steme individuale) sunt legate de cele 3 naţiuni întemeitoare de stat din care era formată populaţia Transilvaniei (românii nu erau luaţi în considerare, ca naţiune receptă), - maghiarii, secuii şi saşii. Naţiunea maghiară era reprezentată de acvila negră, secuii de soare şi lună. Acvila este reprezentată doar pe jumătate ca simbol al poziţiei de apărare pe care o are (ea însăşi se află într-o cetate, fâşia roşie). Iar saşii de cele şapte turnuri de cetate, de culoare roşie /Siebenbürgen!/. Aceste steme erau folosite pe timpul Marelui Principat Transilvănean de principii lui, împreună cu blazoanele familiare. Oficial, stema Transilvaniei a luat "naştere" pe vremea împărătesei Maria Terezia, în 1765, când a ridicat Principatul Transilvaniei la rangul de Mare Principat al Transilvaniei (2 noiembrie).
Stema Transilvaniei este alcătuită dintr-un scut împărţit în două câmpuri egale printr-o fâşie orizontală roşie. În partea de sus pe fond albastru este o acvilă cu aripile desfăşurate, cu capul spre dreapta, cu cioc de aur şi având scoasă limba de culoarea roşie. În partea dreaptă este o faţă de soare din aur (acum se află un soare simplu), iar în stânga o semilună de argint, cu cornurile spre stânga. În câmpul inferior se află pe fond de aur şapte bastioane roşii în două rânduri (4+3) cu porţi negre şi având fiecare câte 2 ferestre.
Deasupra stemei originale din 1765 se afla şi o coroană princiară, iar pe cele două părţi a stemei se afla câte o femeie, reprezentând dreptatea (partea dreaptă) şi belşugul, abundenţa (partea stângă). Aceste elemente au fost înlăturate în timpul revoluţiei din 1848, când Transilvania a fost unită cu Ungaria.
Fâşia orizontală roşie, care împarte stema în două câmpuri, a fost folosită prima oară de principele Mihai Apafi I., pe talerii din 1666. Înainte de această dată nu s-a folosit nicăieri.
Stema Transilvaniei este cuprinsă în stema mijlocie a Regatului Maghiar din anul 1867, şi în Stema României, folosită şi în zilele noastre.