Tarcisio Bertone
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tarcisio Bertone (Romano Canavese, 1 decembrie 1934) este un arhiepiscop şi cardinal al Bisericii Catolice, Secretar de Stat al Sfântului Scaun. Numele lui întreg este: Tarcisio Pietro Evasio.
Cuprins |
[modifică] Copilăria şi formarea
Născut pe 2 decembrie 1934 la Romano Canavese, în provincia de Torino(Dieceza romano-catolică de Ivrea, al cincilea din cei 8 fii ai soţilor Pietro Bertone (Maestru organist şi animator a numeroase festivale muzicale canaveze şi în Valle d’Aosta... . În biserica parohială „sfinţii Petru şi Solutore” a primit Botezul pe 9 decembrie acelaşi an. A urmat cursurile istoricului oratoriu din Valdocco la Torino. Tot la Torino a urmat studiile şcolii superioare şi a jucat fotbal pe post de terzino. După maturitate a început noviciatul la Monte Oliveto (în Pinerolo) atras de vocaţia saleziană. Profesiunea religioasă temporală a făcut-o pe 3 decembrie 1950. A fost hirotonit preot la 1 iulie 1960 de către Albino Mensa, episcop de Ivrea.
Îndată după hirotonişire a fost fost trimis la perfecţionarea studiilor la Torino, unde a obţinut licenţa în teologie cu o lucrare asupra toleranţei şi libertăţii religioase. A continuat mai apoi studiile la Roma, la Ateneul Salezian, unde a obţinut licenţa şi doctoratul în dreptul canonic cu un strudiu asupra „Guvernării Bisericii în gândirea papei Benedict la XIV-lea - papa Lambertini (1740 - 1758)”.
[modifică] Cariera universitară
Din 1967 a predat Teologia Morală Specială la Ateneul Salezian, devenit mai apoi Universitatea Pontificală Saleziană (în 1973). Timp de zece ani a predat tratatele „De Iustitia”, „De virtute Religionis” şi „De Poenitentia” (dreptatea, virtutea religiunii şi penitenţa sau spovedania). În 1976, în urma morţii neprevăzute a eminentului jusrist belgian - Gustave Leclerc – Tarcisio Bertoni a fost chemat să preia conducerea Facultăţii de Drept Canonic, unde a predat până în 1991. Tratatele prezentate au fost: „Dreptul Public Bisericesc (ecleziastic)”, în cle două tradiţii specifice (occidental şi oriental); „Dreptul Constituţional al Bisericii”, „Raporturile dintre Biserică şi Comunitatea Politică”, „Dreptul Internaţional”, „Dreptul mionorilor” (în sintonie cu specializarea pedagogică a Universităţii Pontificale Saleziene) şi „Legislaţia şi Organizarea Catehetică şi Pastorală a Tineretului”. Din 1989 a devenit şi rector al acestei Universităţi. În 1978 a fost invitat să predea acelaşi „Drept Public Bisericesc” şi la „Institutum Utriusque Iuris” al Universităţii Pontificale Laterane.
Pe lângă o intensă activitate publicistică, a plinit şi funcţia de Director al teologilor (1974 - 1976), Decan al Facultăţii de Drept Canonic (1979 - 1985), Vice-Rector şi mai apoi Rector Magnific al Universităţii Pontificale Saleziene al Universităţii „Don Bosco” (1989-1991).
Pe tot timpul activităţii sale didactice la Roma a desfăşurat şi o intensă activitate pastorală în diferite parohii romane; a contribuit în mod eficient la promovarea laicilor (în Centrele de Formare teologică şi apostolică), cu intervenţii specifice teologiei morale sociale şi raporturile dintre credinţă şi politică.
A colaborat la ultima fază de revizuire a codului de drept canonic străduindu-se mai apoi să promoveze primirea lui aşa cum se cuvine în diferitele Biserici particulare vizitând în acest sens câteva sute de Dieceze, atât în Italia cât şi-n afara ei,pentru prezentarea „marii discipline a Bisericii” (cum o numea chiar el în aceste ocazii). A coordonat grupul de jurişti şi traducători a Codului din latină în italiană, traducere pe care mai apoi a publicat-o cu aprobarea Conferinşei Episcopale Italiene (sigla: CEI).
[modifică] Membru în diferite Comisii
Din 1980 a desfăşurat o intensă şi calificată activitate în slujba sfântului Scaun – guvernul central al Bisericii – în calitate de „Consultor” în diferite dicasterii ale Curiei romane. A colaborat mai ales cu Congregaţia pentru Doctrina Credinţei în probleme teologico-juridice.
În 1988 era prezent în grupul de experţi care-l însoţeau pe cardinalul Joseph Ratzinger în tratativele de reconciliere cu monseniorul Marcel Lefèbvre. În 1989 face parte din grupul rectorilor Universităţilor Catolice, care colaborau la redactarea viitoare Constituţii Apostolice «Ex corde Ecclesiae» asupra identităţii şi misiunii Universităţii Catolice.
În 1990, din dispoziţia Secreteariatului de Stat, a participat la reuniunile „Comisiei europene a democraţiei prin drept” creată de Consiliul European, pentru un rodnic dialog est-vest, mai ales pentru ajutorarea ţărilor care şi-au recăpătat de curând democraţia pentru a emana texte constituţionale şi organisme, cum ar fi Curtea Supremă, demne de marile tradiţii europene. A focut parte dintr-un grup de lucru pentru revizuirea tuturor deliberărilor Conferinţei Episcopale după promulgarea noului Cod Canonic. A colaborat cu Consiliul Pontifical pentru promovarea unităţii creştinilor în redactarea „Noului Director Ecumenic” (1993).
[modifică] Arhiepiscop
Pe 4iunie 1991 Sfântul Părinte Papa l-a chemat la păstorirea celei mai vechi dieceze din Piemonte, ca Arhiepiscop Mitropolit de Vercelli. Ca păstor spiritual al acestei episcopii, activitatea sa a fost orientată în primul rând spre dezvoltarea unei profunde şi cordiale comuniuni cu preoţii în cadrul clerului diecezan. Un alt aspect important al activităţii sale a fost atenţia pentru ambientul credinţei şi al culturii (grăitoare sunt raporturile dintre Biserica locală şi Universitatea orientală din Piemonte). Educarea la credinţă a fost şi el o preocupare constantă: pastorala tineretului şi învăţământul religios în şcolile de toate gradele. Pastorala vocaţională a ocupat şi ea un loc privilegiat în activitatea lui: suficient să fie amintită în această scurtă biografie Scrisoarea pastorală „Vieni e seguimi”, 1993. A consolidat raporturile Arhidiecezei cu misiunea din Isolo (Kenia), sprijinind crearea Vicariatului apostolic şi consacrând acestei misiuni primul episcop, Mons. Luigi Locati, care a fost în cele din urmă mărturisitor al credinţei cu vărsarea propriului sânge (martir). A participat la Congresul Universitarilor Europeni la Santiago de Compostela, însoţind şi un grup de preoţi în pelerinajul spre Barcellona. A vizitat comunităţile de italieni din Vercelli stabiliţi în America, Canada şi america Latină.
Pe 28 ianuarie 1993 a fost numit de CEI Preşedinte al Comisiei bisericeşti „giustizia e pace” („dreptate şi paece”) iar în acest oficiu a promovat cercetarea şi educarea la legalitate, la dreptate şi la moralitate. Tot în acest rol a semnat şi promulgat două documente:
- ”Legalitatea, dreptatea şi moralitatea”, în 1993;
- ”Statul social şi educarea la socializare” în 1995.
[modifică] Secretar al Congregaţie pentru Doctrina Credinţei
Pe 13 iunie 1995 arhiepiscopul Mitropolit, Tarcisio Bertone a fost numit de către Papa Ioan Paul al II-lea Secretar al Copngragaţiei pentru doctrina Credinţei, în Vatican, unde a colaborat cu cardinalul Joseph Ratzinger (actualul papă Benedict al XVI-lea), pe atunci prefect al Congregaţiei amintite. În acest nou rol se confirma şi mai mult consemnul încredinţat de Sf. Eusebiu – primul episcop de Vercelli – şi preluată de mons. Tarcisio în mottoul stemei sale episcopale: "Fidem custodire concordiam servare".
În strânsă legătură cu episcopii din lumea întreagă a colaborat cu Card. Joseph Ratzinger în promovarea doctrinei credinţei şi a proiectului moral creştin, conform scopului propriu Congregaţiei (pentru a ilustra aceste date pot fi amintite câteva documente: Declaraţia „Dominus Iesus”, Regulamentul pentru examinarea (cercetarea) doctrinei, Norme asupra celor mai grave delicte rezervate Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, Primatul succesorului lui Petru în misterul Bisericii, Teste ale Magisteriului asupra profesiunii credinţei, Notă doctrinară cu privire la unele probleme ce privesc angajarea şi comportamentul catolicilor în viaţa politică ş.a.).
La însoţit pe Card. Ratzinger în întâlnirile cu episcopii latinoamericani (Guadalajara 1996) şi pe cei din America de Nord şi cin Oceania (San Francisco 1999).
Din mandatul Sfântului Scaun a fost în Republica Cehă ca să îi întâlnească pe preoţii care aparţin de Exarhul bizantino-slav. În 1997 a contrasemnat nota oficială prin care era anunţată excomunicarea "latae sententiae" pentru teologul cingalese Tissa Balasuriya (excomunicare care va dispărea următorul an odată cu retractarea făcută de teologul amintit); În 2000, pe timpul Marelui Jubileu, a fost însărcinat de papa Ioan Paul al II-lea cu publicarea celei de-a treia părţi a „secretului” de la Fatima, ceea ce a şi făcut, publicând documentul la Libreria Editrice Vaticana, „Il messaggio di Fatima”, 2000) şi tot lui i-a reevenit neplăcuta misiune de a se ocupa de mediatizarea cazului Milingo care, după ce – în 2001 – a aderat la secta lui Moon - Biserica Unificării – s-a căsătorit tot acolo cu Maria Sung, o adeptă şi ea a acestei secte şi a reverendului Moon. Ajutat de Tarcisio ca de un adevărat confrate s-a reconciliat atunci cu Biserica Catolică şi a fost primit pe mai departe în deplină comuniune cu ea.
[modifică] Arhiepiscop de Genova
La 10 decembrie 2002 Bertone a fost numit Arhiepiscop de Genova şi a preluat postul în arhidieceză pe 2 februaie 2003. Pe 21 octombrie 2003 papa Ioan paul al II-lea l-a ridicat la demnitatea de Cardinal, numindu-l cadinal prezbiter cu titlul de Santa Maria Ausiliatrice in via Tuscolana, slujire "pro hac vice"; ritul prin care a fost creat cardinal s-a celebrat solemn în San Pietro.
În ministerul său de arhiepiscop de Genova a desfăşurat activitate în toate formele de apostolat. Într-adevăr, activitatea sa s-a realizat pe liniile anunţate cu documentul de programare trienală: „Curaj, Biserică din Genova, Domnul te chiamă!” (2003): în timp ce promova o angajare sinceră şi generoasă în toate aspectele pastoralei de toate zilele, accent preponderent a pus pe cateheză, pe iniţierea creştină şi pe celebrarea zilei Domnului, pastorale tineretului, pastorala familiară, pastorala scolastică (îndeosebi orele de religie în şcoală şi creşterea calitătivă a şcolilor catolice). Apreciată de enoriaşii săi a fost insistenţa asupra formării permanente a tuturor (preoţi şi laici), într-un spirit de comuniune surprinsă admirabil în expresia „spiritualitate împreună cu...”.
Fidel trediţiei episcopatului genovez a întreţinut cele mai bune raporturi cu toate instituţiile locale şi cu economia regiunii. Ajutat de capelanii diferitor sectoare de lucru sau instituţii au celebrat mai multe Liturghii fie în locurile de muncă fie în instituţii (spital, azil, garnizoană, penitenciar etc.) intervenind chir şi în controversele cele mai dificile cu medierea sa.
Pe 20 iulie 2004 a prezidat – alături de Preşedintele Republicii Italiene, Carlo Azeglio Ciampi, a ministrului apărării, Antonio Martino şi a Şefului de Stat Major al Marinei italiene, Biraghi, lansarea în larg a portavionului Cavur.
Pe 14 octobrie 2004 cardinalul Tarcisio Bertone s-a aflat în România însoţind de la Roma strămutarea în patrie, în oraşul Roman, a rămăşiţelor pământeşti ale lui Petru Tocănel,preot-călugăr franciscan conventual, după ce în Urbe, pe 12 octombrie, ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun, Domnul Mihail Dobre organizase un simpozion “in memoriam” pentru ilustrul profesor român.
A redat impuls unei treziri intense a pastoraţiei vocaţionale, reconstruind Centrul Diecezan Vocaţional (Scrisoarea Pastorală „Tezaurul ascuns şi piatra preţioasă”, 2004). Tot legat de acest sector al viitorilor preoţi a dat viaţă Seminarului Interdiecezan; a promovat deschiderea misionară intensificând raporturile personale cu diferiţi misionari genovezi şi vizitând misiunile diecezane (ex. în Barrio Guaricano la Santo Domingo, 2004). La cererea Episcopului de Santa Clara din Cuba, a deschis în 2005 o nouă misiune diecezană în colaborare cu Dieceza de Chiavari.
Nenumăratele ocazii care l-au purtat dintr-un loc în altul l-au ajutat să îmbogăţească experienţa sa internaţională (deja atât de maturizată în oficiul de la Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, unde a întâlnit reprezentanţi ai Bisericilor locale şi autorităţi). Iată câteva din ocaziile amintite: a însoţit pelerinajele diecezane în Ţara Sfântă (cel puţin de trei ori în ultimii trei ani), pelerinajele în Polonia, la Malta şi în Germania (cu ocazia „Zilei Mondiale a Tineretului”: 2005); a vizitat comunităţile genoveze din Peru şi Argentina, unde a primit titlul de „doctor honoris causa” de la Universitatea Catolică din Salta (2005); a celebrat Sfânta Liturghie pentru inaugurarea noii biserici a operaţiunii „Mato Grosso” vizitând cu acea ocazie comunitatea din Sierra; de două ori, de la Genova, a fost la Coimbra ca să o întâlnească pe Sora Lucia (de la Fatima), ale cărei funerarii le-a celebrat ca delegat al papei Ioan Paul al II-lea (15 februarie 2005.
În Dieceză a întâlnit mai toate comunităţile parohiale cu ocazia celebrării Mirului, cu ocazia prezentării noilor parohi, cu ocazia vizitelor pastorale şi în alte ocazii mai puţin semnificative.
A participat în calitate de cardinal elector la conclavul din 19 aprilie 2005, care l-a ales pe actualul papă.
[modifică] Secretar de Stat
Cu Scrisoarea pontificală din 22 iunie 2006, trimisă de Papa Benedict al XVI-lea credincioşilor din Arhidieceza de Genova, papa îi anunţa pe ei (şi lumea întreagă) că l-a ales pe Mons. Tercisio Bertone în funcţia de Secretar de Stat al Vaticanului: această numire a fost ratificată (semnată) pe 15 septembrie 2006.
În Scrisoarea trimisă de Sfântul Părinte credincioşilor din Genova, Benedict al XVI-lea se exprima astfel: “Aşa cum l-aţi iubit şi apreciat voi în aceşti ani pentru calităţile sale, la fel şi eu tocmai pentru aceste calităţi l-am voit, aici la Roma".
În acest oficiu vine ca succesor al Cardinalului Angelo Sodano, demisionar pentru împlinirea vârstei, aşa cum prescrie Dreptul Canonic.
Pe 29 august 2006 chiar el l-a anunţat pe succesorul său (în persoana lui Angelo Bagnasco) numirea din partea papei, numire care va intra în vigoare tot pe 15 septembrie.
[modifică] Opere/Scrieri
Câteva din volumele de cărţi publicate:
- BERTONE TARCISIO, Vita cristiana secondo giustizia: trattato di teologia morale. Appunti di studio, Roma, Pontificio Ateneo Salesiano 1968.
- BERTONE T. - LECLERC G. - MILANESI G.C. - POLIZZI V. QUARELLO E., Discussione sull'aborto, Quaderni di «Salesianum» 1, Roma, LAS 1975.
- BERTONE TARCISIO, II governo della Chiesa nel pensiero di Benedetto XIV (1740-1758), Biblioteca di Scienze Religiose 21, Roma, LAS 1977.
- BERTONE TARCISIO, Il rapporto giuridico tra Chiesa e Comunità politica, in: GRUPPO ITALIANO DOCENTI DI DIRITTO CANONICO (Ed.), Il Diritto nel mistero della Chiesa, vol. IV: Diritto Patrimoniale - Tutela della comunione e diritti - Chiesa e Comunità politica, «Quaderni di Apollinanis» 4, Roma, Libreria Editrice della Pontificia Università Lateranense 1980.
- BERTONE T. - SEVERGNINI A. (Edd.), La famiglia e i suoi diritti nella comunità civile e religiosa. Atti del VI Colloquio Giuridico, (Roma, 24-26 aprile 1986), Roma, Libreria Editrice Vaticana - Libreria Editrice Lateranense 1987, pp.576.
- BERTONE TARCISIO (Ed.), Codice di diritto canonico. Textul oficial şi traducerea italiană sub egida Universităţii Pontificale din Lateran şi a Universităţii Pontificale Saleziene, Roma, Unione Editori Cattolici Italiani 1983; a 2-a ediţie revizuită şi corectată, 1984; a 3-a ediţie revizuită, corectată şi amplificată, 1997.
- A publicat nenumărate articole ştiinţifice şi de popularizare cu privire la problemele actuale în contextul bisericesc.
[modifică] Curiosităţi
- Pe 11 ianuarie 2004, Tarcisio Bertone, suporter juventin, a comentat în direct partida dintre Sampdoria - Juventus de la microfonul unui radio local din Genova.
- Pe 29 august .2006 afirma: "Depindem aproape exclusiv de o sungură sursă de energie: petrolul: Va trebui să găsim surse alternative” şi "Beppe Grillo, în micimea sa, este un exemplu pe care îl putem urma”.
[modifică] Articole corelate cu acesta
| Predecesor: Angelo Sodano |
Cardinal Secretar de Stat 2006 - prezent |
Succesor: în funcţie |
| Predecesor: Dionigi Tettamanzi |
Arhiepiscop de Genova 2002 - 2006 |
Succesor: Angelo Bagnasco |
